Crin Antonescu a anunţat ieri că astăzi va avea loc o şedinţă a plenului reunit al Parlamentului pentru a dezbate „poziţia României la Consiliul European” de la sfârşitul acestei săptămâni, care va fi dedicat exerciţiului bugetar 2014-2020.
Anunţul lui Antonescu vine după ce premierul Victor Ponta anunţase că doreşte să se adreseze Parlamentului în chestiunea bugetului european. Care sunt însă resorturile acestui demers, de vreme ce Antonescu însuşi a recunoscut că o eventuală rezoluţie a Parlamentului nu constrânge cu nimic mandatul de reprezentare al preşedintelui Traian Băsescu la Bruxelles?
În Europa are loc în acest moment un trafic intens de informaţii, oferte şi contraoferte la cel mai înalt nivel pe marginea summitului UE dedicat bugetului multianual 2014-2020. Liderii politici participă la consultări de ultim moment şi se sună unii pe alţii pentru a-şi confirma poziţiile sau pentru a găsi aliaţi de ultim moment. Premierul britanic caută aliaţi pentru un buget de austeritate în nordul bogat, Franţa şi Polonia au stabilit o alianţă ad-hoc pentru a apăra Politica Agricolă Comună şi subvenţiile pentru fermieri, iar de la Bruxelles se lansează „pe surse” în Financial Times (purtătorul de cuvânt neoficial tradiţional al UE) că se studiază opţiunile juridice pentru a adopta totuşi un buget european chiar şi în cazul unui veto al Marii Britanii. Nimic din tot acest freamăt diplomatic european nu se simte la Bucureşti, unde chestiunea bugetului european a devenit din nou un prilej de reglare a conturilor politice între USL, Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu.
Acuzaţiile lui Ponta
După ce preşedintele a respins posibilitatea de a utiliza dreptul de veto în cadrul Consiliului European, Ponta a ripostat ieri cu o „rezoluţie USL” pe aceeaşi temă, prin care solicită ca „toţi reprezentanţii României în structurile europene” să susţină propunerile formulate preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, privind un buget european majorat la 1.033 miliarde euro. Ponta declarase anterior „inacceptabilă pentru România” propunerea alternativă a preşedintelui UE, Herman van Rompuy, care prevedea puţin peste 950 miliarde euro, iar diferenţa până la „bugetul Barroso” urma să fie tăiată de la agricultură şi fondurile de coeziune.
„Rezoluţia USL” ar urma să devină „rezoluţie parlamentară” astăzi, după discursul lui Ponta, un document care aparent nu are nici o valoare pentru că nu are forţă de constrângere constituţională asupra mandatului de reprezentare al preşedintelui la Bruxelles, după cum a recunoscut însuşi Crin Antonescu, care l-a caracterizat drept o simplă „declaraţie politică”. Dar n-a fost nevoie decât tot de o simplă „declaraţie politică” şi astă-vară, şi tot pe tema mandatului de reprezentare la Bruxelles, pentru ca USL să declanşeze procedura de suspendare a preşedintelui.
Deocamdată, Ponta a făcut un prim pas acuzându-l pe Băsescu că „nu l-a lăsat să participe” la Consiliul European pentru că ar avea „datorii de plătit” liderilor europeni care l-au sprijinit în vară. Ponta nu l-a acuzat direct pe Băsescu de trădarea intereselor naţionale, dar a sugerat că preşedintele nu va acţiona în interesul românilor, ci în interes propriu. Ponta a reacţionat extrem de violent şi faţă de scrisoarea trimisă de Băsescu duminică prin care preşedintele îi sugerase să participe la Consiliul Afacerilor Generale de astăzi, care are drept obiect tocmai cadrul financiar european, calificând-o drept „ruşinoasă” şi acuzându-l pe Băsescu că „nu cunoaşte regulile europene”, pentru că la CAG nu ar participa decât miniştrii Afacerilor Europene.
În realitate, CAG este de obicei, reuniunea miniştrilor Afacerilor Europene, dar nu este rezervată acestora. CAG este una din formulele Consiliului UE, organism rezervat guvernelor şi prim-miniştrii pot participa, şi chiar au participat, atunci când au avut nevoie să dea greutate poziţiei ţării lor în oricare din formulele de reuniune. Prin urmare, nimic nu l-ar fi împiedicat pe Ponta să participe, dacă ar fi dorit, la negocierile privind bugetul UE. Faptul că a refuzat este un indiciu că are o altă agendă şi că aceasta nu are legătură cu sumele pe care le va primi România în viitorul exerciţiu bugetar.
Pe de altă parte, utilizarea dreptului de veto ar atrage automat un mecanism de fixare anuală a bugetului UE pe baza bugetului pe 2013 ajustat cu 2% rata inflaţiei. Principala consecinţă a declanşării acestui mecanism ar fi punerea în pericol a proiectelor multianuale finanţate de UE, adică majoritatea proiectelor româneşti derulate cu bani europeni. O eventuală ameninţare a României cu utilizarea dreptului de veto nu poate fi luată în serios în Europa pentru că, făcând acest lucru, România şi-ar face rău în primul rând sieşi. Nici din această perspectivă o eventuală „rezoluţie parlamentară” nu se justifică, ceea ce întăreşte ipoteza că scopul real al USL este o nouă suspendare a preşedintelui, singura variantă care are sens din punct de vedere tactic. În pofida evidenţei, liderii ARD păreau ieri complet luaţi prin surprindere de eventualitatea ca USL să se folosească de Consiliul European pentru a declanşa a treia suspendare a lui Băsescu atât de repede.
