Evenimentul cel mai important al acestui weekend este, fără îndoială, spectacolul ce va avea loc sâmbătă seară la Sala Mare a Teatrului Naţional în cadrul celebrelor de acum „Întâlniri JTI”. Baletul din San Francisco va prezenta două creaţii ale unui „guru” al dansului secolului XX, Alonzo King: „Dust and Light” şi „Rasa”.
După ce la prima ediţie a „Întâlnirilor JTI”, invitaţi au fost balerinii lui Maurice Bejart, de atunci şi până azi cele mai grele nume ale dansului contemporan s-au întâlnit cu publicul bucureştean făcând astfel ca toamna fiecărui an, când au loc în mod tradiţional „Întâlnirile”, să devină Crăciunul iubitorilor dansului de înaltă clasă. Pe rând, Cullberg Ballet, Compania Nacional de Danza, Baletul din Monte Carlo, Joaquin Cortes, Sylvie Guillem, Russell Maliphant, Alvin Ailey American Dance Theater şi, nu în ultimul rând, Gigi Căciuleanu cu El Banch au răspuns afirmativ invitaţiei de a veni în ţara noastră.
„Panterele negre” i-au impresionat pe „moldovani”
Anul acesta, pentru prima dată, şi Chişinăul a fost pus pe harta culturală a României. Sala Palatului Naţional a Republicii Moldova (o uriaşă „realizare” a arhitecturii sovietice, cu aproape 2.000 de locuri, destinate iniţial marilor congrese ale fostei Republici Sovietice Socialiste) s-a dovedit prea mică pentru spectatorii veniţi la întâlnirea cu baletul „fostului inamic” american. „Cât i-am aşteptat noi românii de pe ambele maluri ale Prutului, pe americani şi, iată că, în sfârşit, au venit”, comentau cu umor la intrarea în sală nişte domni mai în vârstă.
Chiar şi rusofonii din Chişinău erau foarte încântaţi de marea întâlnire şi în fiecare frază pomeneau de „Amerikanski Balet” gesticulând larg. Pe aproape toată durata spectacolului, publicul a fost în delir şi fiecare solo, pas de deux sau dans de grup era aplaudat „la moment”, cum ziceau ei, la scenă deschisă, adică, adeseori muzica nemaiauzindu-se din pricina aplauzelor. Finalul a fost cu flori şi ropote de aplauze, fiecare dansator în parte primind de la publicul fremătător câte un „Bravo!” apreciativ.
La ieşire, spectatorii au încins telefoanele mobile lăudându-se tuturor prietenilor că au fost martorii unui mare eveniment. „Măi, apăi sâ-i viezi pi băieţii ceia, nişti pantieri negri, nu altceva”. Spectatorii care comentau astfel nici nu ştiau câtă dreptate aveau pentru că balerinii lui Alonzo King sunt porecliţi chiar „felinele sălbatice” şi modul în care se mişcă justifică din plin această denumire.
Dansul şi viaţa ca linie
Trupa nu este formată numai din „pantere negre”, deşi chiar Alonzo King însuşi provine din cea mai importantă trupă afro-americană, „Alvin Ailey American Dace Theater”, ca şi unii dintre balerinii săi de altfel. Trupa „Lines” (Linii) este un autentic melting-pot american, fiind formată din asiatici, hispanici, caucazieni şi, după cum am mai spus, afro-americani.
Alonzo King a colaborat de altfel cu artişti de diverse culturi, el lucrând de-a lungul timpului cu Baletul Regal Suedez, Baletul din Frankfurt, Baletul Joffrey, Teatrul de Dans din Harlem, Alvin Ailey American Dance Theater, Baletul din Hong Kong, Baletul din Washington sau Baletul din Monte Carlo. A lucrat în operă, televiziune şi film, a realizat lucrări coregrafice pentru celebra balerină Natalia Makarova şi pentru starul de cinema Patrick Swayze. Primarul oraşului San Francisco, Gavin Newsom, i-a oferit în 2008 premiul „Mayor’s Art Award”, numindu-l pe Alonzo King „Tezaurul oraşului San Francisco”.
Amintind de „teoreticianul” dansului Gigi Căciuleanu, şi Alonzo King se referă la creaţia sa în special şi la Creaţie în general folosindu-se de matematică: „termenul de «linii» (cum se numeşte compania sa – n.r.) face referire la tot ce este vizibil în lumea fenomenală. Nu există nimic care să fie făcut sau format fără o linie. Dreapta şi Cercul cuprind tot ceea ce vedem. Tot ceea ce se poate vedea este format dintr-o linie. Liniile există în amprentele noastre, în formele corpurilor noastre, în constelaţii, în geometrie. Aceasta implică o legătură genealogică, posteritate şi cuvânt rostit. Marchează punctul de început şi de final. Înseamnă direcţie, comunicare şi destin. O linie a cugetării. O graniţă a eternităţii. O linie melodică. Ecuatorul. Din vibraţie în vibraţie sau din punct în punct, aceasta este organizarea vizibilă a lumii noastre”.
