Scriitorii Salman Rushdie şi John Le Carré au pus capăt unei polemici vechi de 15 ani, exprimându-şi regretul pentru acest veritabil „război al cuvintelor”, care a început atunci când Le Carré a criticat celebrul roman „Versetele satanice” lansat de Rushdie în 1988, informează guardian.co.uk, potrivit Mediafax.
La 15 ani după ce Salman Rushdie a spus că John Le Carré este un „măgar infatuat”, iar acesta l-a acuzat la rândul lui pe romancierul britanic de origine indiană de „autocanonizare”, una dintre cele mai virulente polemici literare din ultimii ani a luat sfârşit.
Luna trecută, Rushdie a mărturisit publicului prezent la Festivalul de Literatură Cheltenham că îl admiră „cu adevărat” pe John Le Carré ca scriitor. „Mi-aş dori să nu fi făcut acest lucru”, a declarat scriitorul de origine indiană, referindu-se la polemica lor din ultimii 15 ani, care a început în paginile publicaţiei The Guardian, în 1997. „Consider că «Tinker Tailor Soldier Spy» este unul dintre cele mai bune romane din Marea Britanie postbelică”, a adăugat Rushdie.
John Le Carré a întins la rândul său o ramură de măslin în direcţia „rivalului” său. „Şi eu regret această dispută”, a declarat el pentru The Times.
Polemica îşi are originea în criticile aduse de Le Carré romanului „Versetele satanice” scris de Rushdie: „Poziţia mea este aceasta: nu există nicio lege în viaţă sau în natură care să spună că marile religii pot fi insultate fără consecinţe”. Atunci când John le Carré a fost acuzat, ulterior, de antisemitism, Rushdie a trimis o scrisoare publicaţiei The Guardian, în care şi-a exprimat lipsa de simpatie faţă de colegul său de breaslă.
John Le Carré a reacţionat imediat, spunând că „felul lui Rushdie de a spune adevărul e la fel de oportunist ca întotdeauna”. Rushdie a reacţionat imediat, spunând că Le Carré este un „măgar infatuat”.
În acel moment, Christopher Hitchens a intervenit şi el în polemică, luându-i apărarea lui Rushdie: „Felul în care John le Carré se comportă în paginile dumneavoastră (ale cotidianului The Guardian, n.r.) nu diferă cu nimic faţă de comportamentul unui bărbat care, după ce s-a uşurat în propria pălărie, se grăbeşte să şi-o pună plină ochi înapoi pe cap”.
Rushie a fost apoi acuzat de „autocanonizare” de către Le Carré, însă autorul „Versetelor satanice” a avut ultimul cuvânt. „Am spus, într-adevăr, că era un măgar infatuat, însă am considerat că era o expresie destul de modestă în acele circumstanţe. «Ignorant» şi „semianalfabet» sunt cuvintele principale ale unui prostănac pe care el şi le-a băgat singur, cu mult talent, în cap. Nici nu visez să i le scot de acolo”, a spus Rushdie.
Însă, călcând pe urmele lăsate de Paul Theroux şi VS Naipaul, care şi-au dat mâinile la ediţia de anul trecut a Hay Festival of Literature & Arts, după o polemică îndelungată, „rănile” pe care Rushdie şi Le Carré şi le-au provocat reciproc par să se vindece astăzi. „Îl admir pe Salman pentru opera lui şi pentru curajul său şi îi respect atitudinea. Însă răspunde acest lucru dezbaterii mai largi care a continuat până în zilele noastre?”, a declarat John le Carré pentru The Times.
„Ar trebui oare să fim liberi să ardem Coranul, să ne batem joc de pasiunea religioasă a altora? Poate că ar trebui – dar, în acest caz, ar trebui oare să fim surprinşi atunci când credincioşii pe care i-am ofensat ne răspund cu furie? Nu am putut să răspund la această întrebare atunci, şi, cu toată buna-credinţă, nu pot nici astăzi. Dar sunt destul de mândru, privind în urmă, pentru că am vorbit împotriva acelei tendinţe facile, aşteptându-mă la furia intelectualilor occidentali ultragiaţi de cuvintele mele şi suferind de pe urma acesteia, în perioada ei de glorie. Cum ar fi dacă l-aş întâlni pe Salman mâine? Aş strânge cu căldură mâna acestui strălucit confrate scriitor”, a spus John le Carré.
Scriitorul britanic Salman Ruhdie, autorul „Versetelor satanice” – carte ce conţine un pasaj în care prostituate visează să devină femeile lui Mahomed -, a fost condamnat la moarte pe 14 februarie 1989, printr-un decret religios emis de ayatolahul Rouhollah Khomeini. Fondatorul Republicii islamice Iran cere tuturor musulmanilor să-i execute rapid pe autorul şi pe editorii cărţii, indiferent unde s-ar afla, pentru ca „nimeni să nu mai îndrăznească să ofenseze valorile sacre ale musulmanilor”. În septembrie 1998, autorităţile iraniene au promis că nu se va aplica decretul, dar totuşi nu l-au anulat. În 1991, traducătorul nipon al cărţii a fost asasinat, iar traducătorul italian a fost rănit.
Cu toate acestea, în 2012, recompensa oferită pentru asasinarea scriitorului britanic de origine indiană Salman Rushdie a fost mărită cu 500.000 de dolari de o organizaţie religioasă din Iran şi a ajuns în prezent la suma de 3,3 milioane de dolari, după cum a relatat recent presa internaţională.
Salman Rushdie este autorul a şaisprezece cărţi, printre care „Copiii din miez de noapte”, roman câştigător al Booker Prize, în 1981, al Booker of Bookers, în 1993, şi, în 2008, al Best of Booker. „Ultimul suspin al Maurului” a câştigat Whitbread Prize în 1995 şi premiul Aristeion pentru literatură al Uniunii Europene. În 2007, Salman Rushdie a fost învestit cu titlul de cavaler al Marii Britanii pentru servicii aduse literaturii. Este membru al Societăţii Regale pentru Literatură/ Royal Society of Literature şi Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor. Publicarea „Versetelor satanice” a determinat nu doar condamnarea sa la moarte din partea ayatolahului Ruhollah Khomeini, ci şi o lungă criză diplomatică între Londra şi Teheran.
John Le Carre, pe adevăratul său nume David Cornwell, s-a născut în 1931, în Poole, Dorset. A urmat cursurile universităţilor din Berna şi Oxford, a predat la Eton şi a lucrat cinci ani, între 1959 -1964, pentru British Foreign Service, mai întâi ca secretar la Ambasada Marii Britanii de la Bonn şi apoi a fost consul pe probleme de politică în Hamburg. În 1961 a început să scrie romane sub pseudonimul care l-a consacrat. Cea de-a treia carte a sa, „Spionul care a ieşit din joc” („The Spy who Came in from the Cold”), i-a asigurat o reputaţie internaţională. Printre cele mai celebre cărţi ale sale se numără „Omul nostru din Panama”, „Cârtiţa”, „Premiantul” şi „Un spion desăvârşit”. Multe dintre volumele sale au fost ecranizate.
