Dezbaterea de miercuri seară, de la Antena 3, a fost un fel de „șoc al civilizațiilor“.
Deși sunt colegi de trust (Intact), deși au același patron (Voiculescu) și, aparent, aceeași meserie (jurnalismul), Mihai Gâdea & Mircea Badea, respectiv Cătălin Tolontan reprezintă lumi diferite. Sunt ca două planete care, deși fac parte din același sistem solar, nu se vor întâlni niciodată.
Confruntarea a fost binevenită. Publicul Antenei 3, care și-a câștigat proasta reputație de „spălat pe creier“, a avut ocazia să afle și altă părere. A simțit dușul rece al unei gândiri raționale. A tresărit la apariția unei prestații de bun-simț, așa cum planta ofilită tresare la primii stropi de ploaie după o secetă prelungită.
Pe Gâdea și pe Badea nu-i interesau subiectele anchetelor lui Tolontan, ci înfigerea harponului în jugulara „inamicului“. Miza era multiplă: apărarea mafiei din spitale, discreditarea unui ziarist liber, zădărnicirea anchetei DNA. Exact temele dragi anteniștilor de ani de zile: moarte jurnalismului!, jos DNA!, sus infractorii!
Ca și la celebrele interviuri de tip răfuială, în care invitați i-au fost Mihai Răzvan Ungureanu și Crin Antonescu, Gâdea a recurs la armele intimidării: ton ridicat, gesturi agresive, abordări parșive. Tolontan a aflat, din start, că nu era chemat la dezbatere, ci la execuție.
De astă-dată, ca să nu mai pățească rușinea din trecut, gâdele nu era singur, își chemase și un ajutor. Dar nu i-a folosit la nimic: umilința a fost dublă.
Tolontan a fost defensiv, dar imbatabil. A jucat ca José Mourinho împotriva Barcelonei. Sau ca Mircea Lucescu în dubla cu Italia din 1982-’83, când „squadra azzurra“ era campioană mondială: 0-0 la Florența, cu un om mai puțin pe teren, și 1-0 la București, din lovitură liberă.
Redactorul-șef al „Gazetei Sporturilor“ a punctat de câteva ori magistral, pe contraatac, paralizându-și agresorii. Pentru că Tolontan – doar el – a pus preț pe argumente. A livrat date, informații, logică. A fost singurul ziarist din studio. Un ziarist onest contra doi propagandiști tupeiști.
Retragerea în defensivă a lui Tolontan a fost impusă și de ofensiva de tip Armata Roșie a favoriților lui Voiculescu: „Aveți vreo mustrare de conștiință că ați dat informații pe care nu le-ați verificat cum trebuie?“ (Gâdea), „Puteți dormi noaptea, nu aveți insomnii?“ (Badea).
Dar nu era totul. Singurului ziarist din studio îi fusese pregătită și o katiușă: acuzația directă că a omorât doi oameni! Dan Condrea, care s-ar fi sinucis din cauza „minciunilor lui Tolontan“ despre dezinfectanții Hexi Pharma, și o fetiță anonimă, care ar fi murit pentru că părinții săi, speriați de „bacteriile lui Tolontan“, au scos-o din spital în stare gravă.
Așadar, Tolontan era de două ori criminal! Parcă-l văd pe Gâdea strigând, cu ochii injectați de ură, în august 2014, la arestarea lui Voiculescu: „Băsesculeeeee, criminaluleeeee!“. Sau întrebându-se zilele trecute, cu mâinile înroșite de sânge: „Cine a omorât Justiția?“
În confruntarea cu Tolontan, Gâdea a fost un ticălos abil, iar Badea a dovedit că e incredibil de prost. Pur și simplu, urla prostia din el!
Atât de departe a mers cu ura anti-Tolontan, încât cei doi au apărat cu înverșunare sistemul sanitar, cu toate șpăgile sale nerușinate, cu toate infecțiile sale intraspitalicești, cu toți morții săi (ultimul, recent, celebrul antrenor de atletism Nicolae Mărășescu), acuzându-l în schimb pe Tolontan că omoară oameni prin spitale și pe șoselele patriei!
Tolontan s-a făcut că încasează, i-a anesteziat spunându-le în mod repetat „da, aveți dreptate“, pentru a-și plasa lovitura nimicitoare: „Antena 3 a făcut propagandă“. Cuuuuum?! „Da, Antena 3 a făcut și face propagandă“. Și iarăși anestezia: „Nu tot timpul, dar uneori face“.
Gâdea vorbește singur: „Nu se poate… nu se poate…“. Se dă de gol: a avut pe masă dosarul Hexi Pharma, dar l-a blocat. Aici e fără ieșire: ori ticălos, ori mincinos. Nici o surpriză, doar confirmări.
Badea dă din mâini ca o păpușă stricată, care n-a mai apucat să facă șpagatul; când i se reașază ochii în orbite, chițăie ca o cocotă ciupită de fund.
Dar ședința de exorcizare nu se terminase. La capitolul Justiție, Tolontan manevrează iute antiviperinul, înainte să-l muște șopârloii: „Condamnarea lui Dan Voiculescu este o decizie a instanței, nu una politică“. Vreo câțiva ani de propagandă furibundă se prăbușesc chiar în studioul în care fusese construită cu atâta tenacitate.
Și atunci, propagandiștii recurg la arma lor supremă: acuzația de băsism. Una mai gravă decât cele de fascism, nazism, stalinism sau bolșevism. Tolontan, dușmanul poporului, este atacat la băsism. Iar el recunoaște apăsat: „Da, la referendumul din 2007 l-am susținut pe Traian Băsescu. E o crimă?!“ Oho, e genocid! Lipsește doar expertul Ciuvică, să emită certificatul de băsism. Gâdea își amintește că, în urmă cu un sfert de ceas, Tolontan făcuse o paralelă neconvenabilă Antenei. Cineva i-a șoptit în cască să-i atace jugulara. Și Gâdea se execută: domnule Tolontan, sunteți ticălos, vă țineți de diversiuni. Evident, diversiuni băsiste.
E nostim să-i vezi pe Gâdea și pe Badea cum îl ceartă pe Tolontan că a fost cândva băsist. O fac din postura de eterne slugi.
Parcă-ți și pare rău de ei: sunt victimele propriei degradări. Pur și simplu, ei nu mai știu să facă altceva decât propagandă. Totdeauna, de partea infractorilor.
Încercând să iasă din ridicolul în care s-au afundat, cei doi enunță lucruri mari. Gâdea: „Adevărul este un demers obligatoriu pentru un jurnalist“. Ohoho! Badea are treabă cu „dozajul“ informațiilor publicate de Tolontan. El, Badea, nu e jurnalist, dar caută acordul fin al jurnalismului. Nu e pilot, dar îl ceartă pe pilot că a tușit deasupra Groenlandei. A fost o dispută inegală, ca la Steaua – Manchester City 0-5, plus două penalty-uri ratate de englezi, plus trei șuturi în barele porții steliste.
Un experiment în care Gâdea și Badea s-au diluat în direct, mai ceva ca dezinfectanții Hexi Pharma. Așa se întâmplă când te obișnuiești cu invitați ieftini: la ora meciului nu ai antrenament, îți tremură picioarele.
Situația este descrisă perfect de un fan dezamăgit al tandemului Gâdea-Badea: „Credeam că-l faceți praf, cum merita infamul. A fost invers. Păcat, nu mă așteptam!“
