Combinarea unor factori precum numărul limitat al grădiniţelor, presiunile din partea partenerilor şi lipsa de flexibilitate a locurilor de muncă face ca femeile care muncesc să fie o minoritate, 70% dintre acestea renunţând la slujbe după primul copil, relatează Bloomberg, preluat de Mediafax.
Procentul este cu mult mai mare comparativ cu Statele Unite, unde circa o treime dintre femei optează să rămână acasă.
Japoneza Terue Suzuki este o excepţie de la regulă, ea optând după naşterea primului copil să se mute cu părinţii, fără soţ, în timpul săptămânii, pentru a putea reveni la serviciu.
„A fost ca o căsătorie de weekend”, a spus Suzuki, care lucrează la o companie de telecomunicaţii.
În societatea japoneză, când o femeie optează să lucreze în loc să stea acasă să îşi îngrijească soţul este numită „o soţie băieţoasă”.
Suzuki a avut noroc că a fost susţinută de companie şi de soţ, în prezent fiind director pentru servicii de cloud-computing.
Un ziar japonez a poreclit-o „oniyome”, ceea ce înseamnă „soţie băieţoasă”, într-un articol privind flexibilitatea programului de lucru.
Expresia a devenit faimoasă pe un blog, al cărui conţinut a fost transformat într-un serial cu 11 episoade numit Oniyome Nikki, tradus ca Diary of a Devil Wife (Jurnalul unei soţii băieţoase) difuzat la televiziunea naţională din Japonia în 2005.
Un sondaj realizat în 2010 în rândul a 6.000 de cupluri din Japonia a arătat că 70% dintre respondeţi cred că mamele trebuie să renunţe la lucru pentru a-şi îngriji copiii mici.
Numărul de centre pentru îngrijirea copiilor din Japonia, de 166 la 10.000 de locuitori, este sub cel de 201 din Marea Britanie şi 365 în Australia.
Japonia este în fruntea unui top de 144 de ţări în privinţa capacităţii de inovare, potrivit celui mai recent raport privind competitivitatea al World Economic Forum, dar este abia pe locul 87 în cazul participării femeilor la forţa de muncă, cea mai joasă poziţie în rândul G7, cu excepţia Italiei.
