Ioan Irimie, propus la conducerea DNA, a fost şeful DNA – Cluj până în 2005, când a fost revocat de Daniel Morar, în proiectul de management el susţinând că Direcţia „trebuie să devină un acuzator energic şi imparţial în urmărirea penală şi judecarea cauzelor de corupţie la nivel înalt şi mediu”, informează Mediafax.
Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, a anunţat, joi, că pentru funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a fost propus procurorul Ioan Irimie.
Mona Pivniceru a precizat că dintre candidaţii pentru această funcţie au fost selectaţi Claudiu Dumitrescu şi Ioan Irimie, fiind propus Irimie.
Întrebată cum l-a propus pe procurorul Ioan Irimie la şefia DNA, în condiţiile în care în 2005 a fost revocat dintr-o funcţie de şef al unei structuri teritoriale a Direcţiei din cauza managementului defectuos, Pivniceru a răspuns: „Domnul Irimie a parcurs toate stadiile unui procuror de DNA şi are o viziune largă, inclusiv a activităţii teritoriale a acestei structuri, lucru pe care celălalt candidat care figura pe listă, Claudiu Dumitrescu, nu-l avea”.
Propunerea pentru funcţia de procuror general al României va fi înaintată Consiliului Superior al Mgistraturii. Potrivit regulamentului de numire a procurorilor şefi, CSM are termen 60 de zile până la emiterea unui aviz (consultativ) la propunerea înaintată de ministrul Justiţiei, decizia finală urmând a fi luată de preşedintele României.
Citeşte şi: Mona Pivniceru a confirmat DEZVĂLUIRILE RL: Tiberiu Niţu, procuror general, şi Ioan Irimie, şef DNA
Ioan Irimie este, din ianuarie 2010, procuror la Serviciul Teritorial Cluj al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În perioada iulie 2003 – octombrie 2005, Irimie a ocupat funcţia de procuror-şef al Serviciului Teritorial Cluj al DNA, iar până în iulie 2006 a fost procuror al acestei structuri. Din august 2006 şi până în 2009, Ioan Irimie a fost procuror şi, ulterior, procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Anterior, Ioan Irimie a fost procuror în cadrul Secţiei de combatere a corupţiei din Parchetul Naţional Anticorpţie – Structura Centrală (septembrie 2002 – iulie 2003), procuror la Parchetul Curţii de Apel Cluj (ianuarie – august 2000), procuror şi, ulterior, procuror şef al Serviciul de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii organizate din Parchetul instanţei supreme (septembrie 1998 – decembrie 1999), procuror la Parchetul Tribunalului Cluj (octombrie 1990 – august 1998), procuror la Parchetul Judecătoriei Cluj-Napoca (octombrie 1985 – septembrie 1990), procuror la Parchdetul Judecătoriei Vişeu de Sus, judeţul Maramureş (1978 – septemberie 1985).
Ioan Irimie s-a născut în 22 iulie 1954 şi este căsătorit. El a absolvit Facultatea de Drept din Cluj-Napoca în iunie 1978, având media 10 la licenţă.
În proiectul său de management, Ioan Irimie a propus pentru eficientizarea activităţii manageriale a instituţiei măsuri de îmbunătăţire a gestionării cazurilor, dar şi accelerarea luptei anticorupţie în domenii precum asistenţa medicală, administraţia locală, administraţia fiscală şi achiziţiile publice.
Procurorul Ioan Irimie a arătat că „exercitarea stilului de management are o influenţă hotărâtoare asupra climatului de muncă şi comportamentului membrilor instituţiei conduse”.
„Chiar dacă recomand un stil de management participativ, care duce la înregistrarea de relaţii bune între membrii colectivului, cât şi între aceştia şi manager, existând dorinţa de a realiza obiectivele şi relevând o puternică unitate a grupului, se poate adopta şi un stil autoritar – în anumite situaţii, faţă de anumiţi subordonaţi, de regulă în gestionarea stărilor de criză”, a scris Irimie în proiectul său.
La capitolul „Modalităţi de eficientizare a activităţii Direcţiei Naţionale Anticorpţie”, Irimie a notat că „pentru creşterea performanţei instituţionale este nevoie să se realizeze o planificare strategică a activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a se identifica cele mai potrivite direcţii de acţiuni în vederea realizării cu celeritate şi profesionalism a urmăririi penale în cazurile de mare şi medie corupţie şi obţinerea unor rezultate concrete în lupta împotriva corupţiei”.
Irimie a făcut o radiografie a „punctelor tari şi slabe” ale instituţiei şi a arătat că acestea „sunt interne şi se referă la starea prezentă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în timp ce oportunităţile şi riscurile sunt externe şi se referă la viitor”.
Punctele tari, a arătat Irimie, sunt eforturile guvernamentale concentrate pe constituirea unor mecanisme eficiente de combatere a fenomenului corupţiei şi încercarea de a îmbunătăţi practicile penale în domeniu, echipe manageriale consolidate la nivelul structurii centrale a DNA şi servicii teritoriale, implementarea strategiei şi planului de reformă în sistemul judiciar, îmbunătăţirea operativităţii soluţionării cauzelor penale, valoarea profesională şi etică a procurorilor, dotarea IT corespunzătoare, mentalitatea conducerii şi a procurorului care acţionează independent şi cu responsabilitate împotriva fenomenului corupţiei, stabilirea unor metodologii unitare de lucru, dotarea tehnico-materială corespunzătoare, reducerea numărului de hotărâri definitive de achitare a inculpaţilor trimişi în judecată.
Procurorul clujean a mai scris în proiectul de management că DNA „trebuie să devină un acuzator energic şi imparţial în urmărirea penală şi judecarea cauzelor de corupţie la nivel înalt şi mediu, pentru a demonstra independenţa sistemului judiciar şi că România este un stat de drept” şi că „bugetul Uniunii Europene a sprijinit combaterea corupţiei şi reforma sistemului judiciar prin intermediul fondurilor structurale cu peste 12 milioane euro”.
Punctele slabe identificate de Irimie sunt „deficienţa continuă în materie de resurse umane, încărcătura mare de cauze, consecinţa insuficienţei procurorilor şi a personalului auxiliar, temeiul juridic pentru activitatea DNA a fost combătut de mai multe ori, lipsuri în gestionarea mai eficientă şi mai riguroasă a cauzelor penale şi refuzul Parlamentului de a permite începerea urmăririi penale împotriva parlamentarilor care sunt actuali sau foşti miniştri, determinând o imunitate «de facto» la urmărirea penală, ceea ce blochează cursul justiţiei”.
La secţiunea „Pericole (riscuri)” Irimie a notat „consensul insuficient în sprijinirea luptei anticorupţie în România, ilustrat de inconsecvenţe ale Parlamentului privind ridicarea imunităţii pentru începerea anchetării unor foşti şi actuali miniştri, instabilitatea legislativă şi instituţională, vulnerabilitatea sistemului judiciar la corupţie şi scăderea voinţei politice în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, prin încercări de intimidare a DNA, de blocare a dosarelor privind marea corupţie, de înlocuire a procurorilor incomozi, fie prin modificarea unor reguli de procedură penală (în sensul diminuării eficienţei urmăririi penale), fie a cadrului instituţional privind funcţionarea DNA”, în vreme ce la secţiunea „Oportunităţi” a menţionat „reevaluarea schemelor de personal pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor de urmărire penală şi de judecată, specializarea reală şi eficientă a procurorilor, având în vedere competenţa specială a DNA, crearea unei baze de date cu hotărâri pronunţate de toate instanţele de judecată care să permită vizualizarea soluţiilor adoptate în materie de corupţie, care să fie avute în vedere de procurori pentru a se evita adoptarea de soluţii greşite, promovarea procurorilor eficienţi şi cu spirit de iniţiativă în funcţii de conducere, responsabilitatea pentru propria prestaţie la toate nivelurile ierarhice ale DNA şi promovarea conştiinţei pentru calitate şi performanţă şi a disciplinei comportamentale”.
La capitolul „Propuneri de eficientizare a activităţii manageriale a DNA” Irimie a trecut „adoptarea unor măsuri urgente să îmbunătăţească gestionarea cazurilor, precum şi accelerarea procedurilor în cazurile importante de corupţie la nivel înalt, pentru a se evita tergiversarea anchetelor penale şi împlinirea prescripţiei, îmbunătăţirea rezultatelor în ceea ce priveşte investigarea şi urmărirea penală a cazurilor de fraudă cu fondurile Uniunii Europene şi privind achiziţiile publice, îmbunătăţirea coordonării politicilor anticorupţie la cel mai înalt nivel pentru a preveni şi pedepsi actele de corupţie, dovedirea de rezultate convingătoare în recuperarea produselor infracţiunii”.
Acesta a mai arătat că trebuie elaborate „anchete profesioniste şi imparţiale în ceea ce priveşte cazurile de corupţie la nivel înalt şi mediu”, trebuie consolidată activitatea de urmărire penală în combaterea faptelor de corupţie şi că trebuie înlăturare neregulile procedurale pentru evitarea restituirii dosarelor de către instanţe.
„Accelerarea luptei împotriva corupţiei în domeniile vulnerabile, precum asistenţa medicală, administraţia locală, administraţia fiscală şi achiziţiile publice, pe baza informaţiilor furnizate de Direcţia Generală Anticorupţie şi Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, sesizările din partea altor instituţii publice fiind practic absente, întărirea cooperării între organismele administrative şi DNA pentru creşterea fluxului de sesizări provenite de la instituţiile publice, numărul lor scăzut indicând existenţa unui sistem mai degrabă ineficient în detectarea corupţiei din administraţia publică – cooperare interinstituţională, combaterea actelor de corupţie care afectează actul de justiţie, întărirea independenţei procurorului care constituie o garanţie necesară pentru o justiţie echitabilă, imparţială şi eficientă, creşterea standardelor de integritate în sistem şi sporirea importanţei deontologice în activitatea curentă a procurorului”, sunt restul propunerilor de eficientizarea a activităţii manageriale a instituţiei.
În concluzie, Irimie a arătat că la implementarea planului de management va folosi experienţa deja dobândită în calitate de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru îmbunătăţirea rezultatelor existente, el având o vechime în funcţia de procuror de 34 de ani, în care a parcurs toate gradele profesionale.
„Voi avea în vedere crearea unei atmosfere de coeziune şi echilibru, de motivare individuală a fiecăruia şi de creare a unei concurenţe pozitive, care să conducă la optimizarea activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie” se mai arată în proiectul lui Irimie, care a menţionat că „aducerea la îndeplinire a obiectivelor din planul de management reprezintă un proces complex, care este guvernat de obiectivitate, flexibilitate şi capacitatea preluării semnalelor transmise ca urmare a evaluării activităţii”.
