Comisarul european pentru Consum şi Sănătate, maltezul John Dalli, a demisionat marţi din funcţiile sale ca urmare a implicării într-o anchetă a Oficiului european de luptă antifraudă (Olaf) şi a anunţat că se va apăra pentru a demonstra că acuzaţiile care i se aduc sunt false. Este prima demisie a unui comisar european după afacerea Cresson din 1999.
Comisia Europeană a anunţat demisia comisarului John Dalli, titularul portofoliului Sănătăţii, pus în cauză într-o afacere de trafic de influenţă la cel mai înalt nivel european. Om de afaceri maltez şi fost ministru de Finanţe şi ministru de Externe în La Valetta, înainte de a fi numit comisar european, Dalli s-a trezit marţi acuzat într-o anchetă a Olaf, Oficiul european antifraudă, de tentativă de trafic de influenţă. Agenţia nu a putut stabili dovada „unei participări directe” a comisarului maltez, dar îi reproşează că a fost la curent cu manevrele frauduloase ale unui antreprenor de aceeaşi naţionalitate. Acesta propusese firmei de tutun Swedish Match, să profite de relaţiile sale cu John Dalli pentru a influenţa un proiect legislativ european privind produsele din tutun, contra unei remuneraţii financiare. Întreprinderea suedeză, care a decis să denunţe manevrele la Olaf, fabrică pudră umedă de tutun, numită snus, a cărei vânzare este interzisă în Uniunea Europeană. Implicarea lui Dalli într-o afacere atât de gravă suscită numeroase semne de întrebare. Snus se vinde în prezent numai în Suedia şi Norvegia.
Demisia lui Dalli a fost cu efect imediat şi o anume confuzie domneşte în ce priveşte caracterul voluntar al plecării sale. Afacerea readuce amintiri neplăcute Executivului european legate de demisia colectivă a Comisiei conduse de Jacques Santer, în martie 1999. Atunci, Executivul european a fost constrâns să demisioneze după ce-l susţinuse până în pânzele albe pe unul din membrii ei, franţuzoaica Edith Cresson, acuzată de nepotism şi nereguli financiare. Refuzul ei de a se demite a antrenat căderea întregii echipe. Parlamentul European are puterea de a demite Comisia în ansamblu, dar nu un comisar. Aleşii europeni dispun de un drept de veto privind învestitura Comisiei şi prin acest mod pot împiedica nominalizările, obligând statele să îşi retragă candidaţii comisar, cum a fost cazul pentru italianul Rocco Buttiglione sau al bulgăroaicei Rumiana Jeleva. Eurodeputatul britanic eurosceptic, Nigel Farage, care stă cu ochii pe Comisia Europeană de multă vreme, a denunţat într-un comunicat „un caz de corupţie” şi estimează că circumstanţele demisiei lui Dalli sunt „ciudate, punând multe semne de întrebare”.
Caz fără precedent
Afacerea Dalli a provocat o undă de şoc la Bruxelles şi echipa Barroso, plonjată într-un scandal de corupţie, spre deosebire de echipa Santer, a ales contrariul – să lovească rapid şi dur. Demisia lui Dalli este fără precedent şi permite evitarea umilinţei unei demiteri colective a echipei Barroso, asemenea cazului Santer. De altfel, media europeană consideră că Dalli şi-a părăsit funcţiile pentru a-şi păstra reputaţia sa şi pe cea a Comisiei lui Jose Manuel Barroso. Cu toate acestea, imaginea Executivului a primit o lovitură grea.
Am fost foarte surprinşi, declara pentru Express o sursă europeană care a precizat că nici un semn nu a lăsat să se prevadă un astfel de scenariu. Parlamentul European a fost informat de afacere în aceeaşi zi de către Comisia Europeană. Potrivit raportului Olaf transmis Comisiei, comisarul maltez era la curent cu intenţiile intermediarului, a cărui identitate nu a fost dezvăluită. Cotidianul Malta Today a anunţat că un deputat al Partidului Naţionalist (PN, dreapta), la putere în Malta, a demisionat din funcţii marţi seară, după anunţarea demisiei lui John Dalli, pentru că fusese în contact cu Swedish Match în cursul anului trecut.
Interese enorme
Problemele greutăţii grupurilor de lobby şi ale impactului conflictelor de interese asupra deciziilor politice la nivel european sunt evocate adesea în media, demonstrând că ocupă un loc major în societatea europeană. Iar nesfârşitele afaceri de conflict de interese privind politicieni, înalţi funcţionari sau experţi mandataţi de cei din urmă, aruncă o umbră de îndoială asupra imparţialităţii deciziilor luate şi asupra modelului democratic.
În iunie, un fost funcţionar al Comisiei Europene a fost condamnat de tribunalul penal din Bruxelles la 40 de luni de închisoare şi la o amendă de 50.000 euro pentru că s-a aflat la originea scurgerii de informaţii confidenţiale către întreprinderi private în schimbul unor sume de bani. Reuşita acestei anchete afost datorată Olaf şi a autorităţilor judiciare belgiene. Giovanni Kessler, director general al Olaf preciza că „decizia justiţiei demonstrează că detectarea fraudei şi a corupţiei funcţionează bine la Comisia Europeană şi că mecanismele de control adecvate sunt la locul lor. Olaf anchetează toate cazurile serioase de greşeală profesională în cadrul instituţiilor europene. Cazurile de corupţie reprezintă o parte relativ redusă dar esenţială a mandatului nostru de anchetă, care merge dincolo de instituţiile UE şi include protecţia resurselor financiare ale Uniunii în întreaga lume. În actualul climat economic, lupta contra fraudei şi a corupţiei are un rol mai mare ca niciodată”.
Un alt succes al Olaf este cel al condamnării a două multinaţionale pentru coruperea unui funcţionar european. Grupul francez Invivo şi conglomeratul elveţian Glencore au fost condamnate de justiţia belgiană la câte o amendă de jumătate de milion de euro, fiind găsite vinovate de coruperea unui funcţionar al Comisiei în schimbul informaţiilor confidenţiale privind preţurile pe pieţele de cereale. Unii au găsit combinaţia pentru a păstra un avans asupra concurenţilor şi exporturilor – coruperea unui funcţionar din cadrul Comisiei Europene, pentru păstrarea unui acces „exclusiv” la informaţii secrete care permit cucerirea pieţelor.
