Ura, economia României se va mişca mai repede la anul decât cea poloneză, pentru prima dată din 2008! Motiv de bucurie dacă estimările analiştilor n-ar fi deseori contrazise de realitate. Asta pentru că extrapolează liniar situaţia din prezent ignorând „ruperile de ritm”. Apoi, pentru că sunt mai mult instrumente de marketing decât de analiză.
FMI se aşteaptă ca economia Poloniei să urce cu 2,4% în acest an şi cu 2,1% anul următor, se arată în raportul Perspective Economice Globale 2012, în timp ce pentru România vede un avans de 0,9% în 2012 şi 2,5% în 2013. Să deschidem şampania de pe acum? Nu vă grăbiţi, să vedem cum au evoluat estimările FMI pentru PIB-ul României din acest an.
În octombrie 2011, discuţiile dintre Guvern şi misiunea FMI pe baza bugetului pentru 2012 porneau de la o creştere a PIB de 2,3-2,5%. În februarie, avem prima ajustare: „doar” 1,8-2,3% dar „nu excludem ca PIB să urce mai mult de 2%”. Pe 8 august lucrurile stau deja diferit – „FMI acceptă o estimare de creştere economică de peste 1% pentru România, în ciuda anului agricol slab”.
Acum, birocraţii de la FMI vorbesc pentru 2012 de numai 0,9%. În ultimele 12 luni deci, creşterea PIB-ului s-a dezumflat de la 2,5% la 0,9% (şi nu s-a tras încă linia, abia la începutul anului viitor vom şti cum s-a descurcat economia în 2012).
De ce apar astfel de erori majore în estimările oficialilor (Guvernul, la rândul său, ratează mai mereu, la fel BNR cu ţinta sa de inflaţie)? În primul rând, pentru că o estimare pe termen mai lung de 1-3 luni presupune extrapolarea liniară a prezentului în viitor fără să ţină cont de sincopele de parcurs. Uneori lucrurile merg lin, nu sunt surprize majore din zona politicului, a vremii, nu apar din senin tulburări sociale şi realitatea nu contrazice prognoza. Dar asta se întâmplă rarisim. De cele mai multe ori, modificările din legislaţie, ratarea unor politici propuse de autorităţi ori pur şi simplu vremea proastă intervin şi strică socotelile experţilor. De nu se elaborează atunci mai multe variante de prognoze?
Analiză şi marketing
De ce nu avem, să spunem, prognoza A pentru cazul în care seceta nu afectează agricultura, absorbţia fondurilor europene este în grafic, la fel veniturile din privatizări şi prognoza B, varianta pesimistă, pentru cazul în care lucrurile evoluează în cel mai prost mod cu putinţă? Simplu, pentru că prognozele oficialilor sunt în acelaşi timp instrumente de marketing. Economiile moderne se bazează mult pe consum iar o estimare a Guvernului/FMI că vine recesiunea, că economia scade sau stagnează nu e deloc un imbold pentru cerere.
Aşa că avem periodic estimări roz în momentul lansării şi ajustări numeroase de parcurs, în sensul aşezării economiei şi consumatorilor cu picioarele pe pământ. În definitiv, cine îşi mai aminteşte în octombrie de estimarea iniţială din ianuarie? Şi, deşi „cârcotaşii” nu uită, ce analist va fi tras la răspundere pentru o prognoză ratată dacă eroarea e… generală (aţi observat, desigur convergenţa dintre sursele oficiale de prognoză, cu diferenţe minore între cifrele avansate)? De regulă, analiştii „de vitrină” preferă să se înşele în haită decât să aibă dreptate pe cont propriu. Asta când vine vorba de public, pentru uzul marilor bănci de investiţii, al companiilor de top şi speculatorilor de marcă există analişti care costă bani grei şi care oferă cu totul alte abordări decât în cazul „analizelor” vândute prin presă, gratis, oricui e dispus să le citească.
Comparaţie în oglindă
România a înregistrat ultima creştere mai mare decât Polonia în 2008, anul acutizării crizei financiare la nivel global, când economia a avansat cu 7,3%, faţă de 5,1% în cazul polonezilor.Pentru România au urmat doi ani de contracţie, 6,6% în 2009 şi 1,6% în 2010, timp în care Polonia s-a menţinut pe creştere, cu 1,6%, respectiv 3,9%. Anul trecut, când România a avut un avans economic de 2,5%, Polonia a crescut cu 4,3%.
