După ce a ieşit la rampă cu şirul de declaraţii şocante date în faţa Comisiei Voiculescu cu privire la activitatea SIE – de te întrebi şi acum dacă spusele fostului şef al spionajului făceau parte dintr-o conspiraţie mai largă menită să discretiteze SIE şi puterea politică din vremea respectivă sau, chiar imposibil de crezut, dacă voia să informeze poporul cu privire la abuzurile serviciilor sau dacă au fost pur şi simplu rodul prostiei – Claudiu Elwis Săftoiu este pe punctul de a marca un nou gol în poarta bunului simţ şi a idei de responsabilitate. Acum, însă, o va face din postura de director al TVR.
Nu a fost de ajuns că, după instalarea guvernului Ponta, Claudiu Săftoiu s-a căţărat pe clădirea televiziunii publice până când a găsit etajul care găzduieşte biroul şefului suprem al instituţiei, apoi a intrat liniştit pe geam, conştient fiind de faptul că Dan Voiculescu şi Crin Antonescu îi vor reduce la tăcere pe toţi cei care s-ar fi gândit să cheme la faţa locului poliţia.
Nu e destul nici că noul Consiliu de Administraţie a fost constituit printr-un puci lipsit de precedent, de care s-a lămurit zilele trecute până şi Curtea Constituţională.
Nu, nu a fost de ajuns. A devenit acum necesară şi reinventarea cenzurii în TVR.
Şi spun reinventarea, pentru că acest procedeu nenorocit, prin care a fost distorsionată realitatea şi care a dus la prăbuşirea audienţei, a continuat să „adapteze” agenda editorială a instituţiei sub toate guvernările care s-au succedat după căderea comunismului.
O reinventare care include, printre altele, şi scoaterea de bunăvoie la lumină a mecanismului prin care puterea, deţinând controlul absolut asupra TVR, va face epurările politice cu ocazia concedierilor colective prevăzute pentru următoarea perioadă.
Nu zice nimeni, la televiziunea publică este loc de o restructurare consistentă de costuri şi de personal, dar când comisiile care vor decide cine pleacă şi cine rămâne au în componenţă parlamentari USL şi oameni de televiziune cu o carieră consistentă în trustul media al lui Dan Voiculescu, el însuşi şeful unui partid al actualei coaliţii de guvernare, nu poţi să nu ai serioase îndoieli. Totul, evident, în campanie electorală.
Dacă tandemul Săftoiu-USL ar fi vrut cu adevărat să-i demonstreze contribuabilului român, care prin abonamentul radio-tv susţine financiar TVR-ul, că deciziile care urmează a fi luate sunt parte a unui plan de management şi nu motivate 100% politic, ar fi dat testarea angajaţilor nu pe mâna unor parlamentari prieteni, ci a unor specialişti independenţi.
La cât de mare e conflictul de interese, argumente precum acela că, de pildă, nominalizarea lui Cristian Ţopescu într-o asemenea comisie ar avea la bază cariera sa anterioară nu au nici o valoare.
Şi să nu-mi spună Crin Antonescu şi Victor Ponta că în România sau aiurea nu se vor găsi şi alţi oameni care ştiu ce înseamnă televiziunea şi, mai ales, aducerea pe linia de plutire a unei instituţii precum TVR-ul.
Pe de altă parte, nu cred că liderii actualei puteri tremură de nerăbdare să-şi explice public deciziile. Asta ar însemna să-şi inhibe singuri aplombul cu care purced la destabilizarea unor instituţii-cheie ale statului, dar şi să rişte să alimenteze vigilenţa societăţii cu privire la planuri cu bătaie mult mai lungă decât cele legate de soarta TVR.
USL promovează de ceva vreme, şi o face obsesiv, ideea, aparent generoasă, a controlului parlamentar. S-au debitat tot felul de prostii pe tema asta şi în contextul suspendării preşedintelui, şi în contextul transformârii ICR în scrum, ca şi acum, în cazul TVR, unde câţiva parlamentari vor deveni examinatori.
În felul lor, liderii USL vând publicului aceeaşi gogoaşă cu care Dan Diaconescu a făcut deja raiting la OTV şi în plan politic: „redăm puterea poporului!”.
Asta e apa chioară cu care Ponta, Antonescu şi Voiculescu încearcă să îmbete 20 de milioane de români. Într-un exerciţiu rahitic de logică, USL pune semnul egalităţii între Parlament şi Popor şi, inferând mai departe, îşi prezntă fiecare demers ieşit din graniţele legii sau ale statului de drept, ca pe o întoarcere umilă la popor.
Doar că nu este aşa şi niciunde în lumea asta Parlament nu este egal cu Popor, iar în România, cu atâţia puşcăriabili în cele două Camere, cu atât mai puţin.
Zilele trecute, însă, premierul Victor Ponta ne-a lămurit, cred că pe deplin, de ce insistă USL-ul pe „parlamentizarea” fiecărui aspect al vieţii cotidiene.
ICR, TVR, CCR şi altele au fost doar fazele pregătitoare pentru adevăratul asalt care se va da după 9 decembrie, cu „Felix”, Crin şi Victor în frunte.
Victor Ponta, deci, vineri 5 octombrie, la Bratislava: „Vorbim de un sistem în care serviciile de informaţii să fie sub un control parlamentar, transparent şi când e vorba de buget, şi când e vorba de operaţiuni. Exact acelaşi lucru trebuie să fie şi în ceea ce priveşte parchetele, controlul CSM-ului şi siguranţa pentru noi toţi că toate aceste instituţii de care un stat modern are nevoie nu sunt niciodată folosite în bătălii politice”.
Oamenii ăştia ori vor „optimiza” principiul separaţiei puterilor în stat, ori vor transforma România într-o dictatură, zice-se, parlamentară.
P.S.: Poate că domnului Ponta, ca procuror, îi e mai dragă decât orice lipsa independenţei, dar ar fi regretabil să ceară la un moment dat legi care să facă din plagiat o obligaţie.
