Cuvântul propolis provine din limba greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”. Şi asta deoarece grecii antici au observat că albinele folosesc această substanţă, un adevărat miracol al naturii, pentru a-şi proteja stupul de agresorii externi, având un o puternică acţiune batericidă (ucide bacteriile), bacteriostatic (opreşte dezvoltarea bacteriilor) şi antifungică (împotriva mucegaiurilor), acţiuni care per ansamblu previn îmbolnăvirea stupului şi menţin sănătatea acestuia. În cazul oamenilor, rolul propolisului este acelaşi, izvor de sănătate.
Cel mai puternic antiinfecţios cunoscut
Alături de lăptişorul de matcă şi mierea, propolisul face parte din trioul miraculos al stupului de albine, fiind printre multe altele şi cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut pănă acum. Oamenii de ştiinţă, preocupaţi din ce în ce mai mult de proprietăţile extraordinare ale acestui medicament natural, au observat că acesta distruge nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi neutralizează 30 de tipuri de virusuri, inclusiv varietăţile lor.
Produs al stupului de albine, propolisul este un amestec răşinos pe care albinele îl colectează de la cel puţin 20 de specii de copac, în mod deosebit de la plop, mesteacăn, fag, pin, brad, frasin sau pruni, precum şi din alte surse botanice. Odată culeasă răşina, aceasta este amestecată de către albine cu secreţiile salivare şi ceara. Albinele folosesc aceasta substanţă pentru a elimina agenţii patogeni din stup, a mumifica eventualii intruşi care nu pot fi eliminaţi şi pentru a menţine o stare de sănătate.
În general propolisul în stare brută are un gust amar şi acru, şi are o culoare maronie închisă, existând însă varietăţi de verde, roşu, negru chiar şi alb, în funcţie de sursa de răşină utilizată.
Puternice proprietăţi antivirale şi antibiotice
Propolisul este un adevărat cocktail de substanţe cu efecte terapeutice: derivaţi flavonici (vitamina P), acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv şi Gram negativ), aminoacizi, balsamuri, fermenţi, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu), foarte multe substanţe antibiotice şi ceruri. De asemenea conţine şi o serie de vitamine foarte importante pentru sanătatea adulţilor şi a copiilor: vitamina A, B1, B2, B şi E. Datorită proprietăţilor antivirale, antibiotice, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul are foarte multe utilizări acoperind o paletă foarte largă de afecţiuni şi boli.
Este folosit ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică şi înlăturând oboseala şi stresul. Reface ţesuturile afectate de răni, tăieturi şi mai ales arsuri sau degerături, şi este deosebit de eficient în cicatrizarea cu urme foarte puţin vizibile a rănilor ca urmare a operaţiilor. Propolisul vindecă mucoasa bucală şi este recomandat în sângerările gingiilor.
Eficient în răceli şi alte boli respiratorii
Virozele respiratorii sunt combătute eficient de către propolis, datorită acţiunilor sale puternic antivirale. În astfel de cazuri nu administraţi antibiotice copilului deoarece acestea nu vor avea efect. Antibioticile funcţionează doar în cazul afecţiunilor generate de bacterii. Aşadar folosiţi propolisul pentru a combate efectele virozelor respiratorii şi a stimula sistemul imunitar să lupte împotriva viruşilor.
Dacă la primele simptome de răceală se administrează tinctura de propolis în doze mai mari (2-3 x 3ml/zi la adulţi şi 2-3 x 3 picături/kg/zi la copii mici, în amestec cu mierea), vindecarea este mult mai rapidă şi simptomele sunt mult mai uşoare. De asemenea pentru stimularea imunităţii la cei mici şi la sugari, specialiştii recomandă părinţilor propolisul extract apos, una pănă la trei picături pe kg corp pe zi. Aceştia spun că acest produs este foarte eficient în special la copiii care petrec mult timp în colectivităţi deoarece prin profilaxie cei mici vor răci tot mai rar, până când răcelile vor deveni o excepţie şi nu o regulă.
Un remediu pentru multe afecţiuni
Propolisul mai poate fi folosit cu succes şi în bolile aparatului digestiv, fie ele virale sau infecţioase, precum enterita, colita acută şi cronică. În acest caz se iau 50 de picături de tinctură de propolis într-o linguriţă de miere sau pe o bucata de pâine, de 3-4 ori pe zi. Dacă cel mic suferă de boli parazitare, precum infecţia cu protozoarul Giardia lambria atunci se ia o linguriţă de tinctură pe o bucată de pâine de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale. Tratamentul durează o săptămână şi se poate relua la nevoie.
Tot în uz intern, propolisul mai ajută şi în hipertensiune şi ateroscleroză, este adjuvant în hepatita de toate tipurile şi în meningită, şi este benefic pentru aparatul urinar, prevenind şi tratând infecţiile reno-urinare.
La nivel extern se foloseşte în bolile aparatului ORL: amigdalită, faringo-amigdalită, laringită. O bucăţică de vată pusă în vârful unei mici baghete se înmoaie bine în tinctura de propolis. Se aplică cu ajutorul acestui instrument direct pe locul afectat, rezultatele fiind imediate.
Este excelent în tratarea rănilor deschise şi arsurilor de toate tipurile, precum şi în eczemele infecţioase sau aluniţe şi negi, aici combinându-se în proporţii egale tinctura de propolis cu tinctura de tătăneasă şi tinctura de rostopască.
Precauţii
Cu toate că propolisul este un medicament natural minune, există şi cazuri, ce-i drept extrem de puţine, în care acesta provoacă alergii la persoanele sensibile la produsele apicole. Dacă dumneavoastră sau cel mic nu aţi mai folosit pănă acum produse pe bază de propolis cel mai bine este să testaţi produsul aplicând din abundenţă pe o porţiune mică de piele. Dacă în scurt timp nu observaţi efecte nedorite precum roseaţă, mâncărimi, usturimi sau umflături, atunci puteţi folosi produsul fără nicio grijă.
