Cazul Universităţii Bioterra e emblematic nu numai pentru cât de înfloritoare şi profitabilă a fost şi este afacerea fabricilor de diplome, ci şi pentru sprijinul acordat de puterea politică, prin legislaţia îngăduitoare, prin prelungirea unor termene de graţie, prin ochi închişi la dosare de acreditări amânate sau neglijent întocmite.
Anul universitar s-a deschis, săptămâna aceasta, sub auspicii nu dintre cele mai favorabile. Studenţi mai puţini – şi finanţare pe măsură, pentru că ministerul a continuat logica strict cantitativă a bugetării. Instituţiile de învăţământ superior de stat nu au primit cadouri anul acesta de la doamna ministru Ecaterina Andronescu. Cu o notabilă excepţie, prin favorizarea evidentă a Universităţii Politehnice, al cărei rector a fost. În cazul Politehnicii, corpul profesoral este reprezentat într-o uimitoare proporţie în noul CNATDCU, numit şi recompus pentru uzul protectorilor academici ai primului ministru. În oglindă, Universitatea din Bucureşti, vinovată în ochii aceleiaşi doamne ministru pentru imensa culpă de a fi jucat cinstit şi onorabil în scandalul plagiatului lui Victor Ponta, a fost pedepsită cu ameninţări şi cu statut de Cenuşăreasă. Cu mai multe sedii în litigiu, cu un deficit dat de o subfinanţare cronică, cu salarii la minimum şi norme încărcate la maximum, Universitatea din Bucureşti – ca şi alte universităţi de stat din ţară, aflate şi ele pe locuri de top în clasamentul alcătuit anul trecut după nesfârşite evaluări, dar subfinanţate – este, în plus, lăsată să ducă o luptă inegală cu un adversar susţinut pe uşa din dos de actuala guvernare. E vorba, fireşte, de universităţile – impropriu numite astfel – particulare, marea afacere demarată la începutul anilor ‘90, concepută iniţial ca să dreneze bani mulţi puşi la saltea în anii ceauşismului. De la bun început, în conducerea acestor instituţii au fost implicate nume legate, într-un fel sau altul, de regimul anterior lui 1989, fapt care a alimentat, pe drept cuvânt, impresia generală de incompetenţă, amatorism şi corupţie.
Iar instituţiile în sine nu au făcut niciodată eforturi ca să şteargă această impresie, deşi sunt 22 de ani de la startul în funcţionarea unor aşa-numite instituţii de învăţământ superior, despre care citim şi auzim şi astăzi ştiri, e drept, nu atât legate de performanţe academice ieşite din comun, cât de cadre didactice anchetate de DNA pentru luare de mită sau fals în acte publice.
Citeşte continuarea în Revista 22.
