Mergem înapoi. Cu actualii politicieni şi cei care deja se anunţă în viitor, rămânem nişte impotenţi. Am plecat cu maşina spre Paris pe un traseu pe care îl ştiu de 39 de ani. Am lipsit aproape 24 de ani din Europa pe care am iubit-o mult, dar parcă am regăsit America, aproape în detaliu, aici în Europa mea. Am parcus un drum extraordinar până la Paris şi înapoi. Aproape 4.000 de km.
Budapesta, oraşul studenţiei mele în care mi-am făcut profesia, unde mă duc des cu plăcere, oraş care a rămas cu aceaşi frumuseţe măreaţă. Mi-am continuat drumul lăsând pe stânga oraşul Szombathely, în care, de asemenea, am profesat. După Budapesta începe dinamica unei Europe care trăieşte organizat, curat, frumos, care munceşte, care creează progres. Am lăsat în stânga oraşul Gyor, iar în dreapta Bratislava şi Praga îndreptându-mă spre frumoasa Vienă. Îmi era imposibil să nu trec în revistă câteva din personalităţile istorice, care au definit Viena Imperială, ca Napoleon şi toţi regii legaţi direct de istoria Ardealului şi Banatului. Nu se pot omite personalităţile culturale, Haydn, Mozart, Beethoven, Brahms, Strauss, P. Klee, Kokochka, mulţi alţii, care au făcut ca Viena Imperială să rămână pentru totdeauna în istoria lumii. M-am apropiat de Linz, oraşul în a cărui catedrală, sub altar, se află mormântul lui A. Bruckner.
Am urmat drumul spre Salzburg în care W. A. Mozart a văzut lumina zilei, loc în care are loc anual cel mai mare Festival Internaţional Mozart din lume. Traseul este de o rară frumuseţe pe o autostradă perfectă. Alpii Austrieci, cu localităţile montane înşiruite de-a lungul autostrăzii, sunt imagini atât de perfecte încât parcă sunt pictate, aproape ireale. Parcelele agricole sunt marcate frumos, iar iarba are un verde proaspăt. Totul este într-o ordine impecabilă. Am trecut graniţa spre Bavaria prin Salzburg. Bavaria este landul în care mi-am petrecut şase ani din viaţa mea. Înainte de Munchen, am tras într-un sătuc, în pădure, la o casă particulară cu „Zimmer Frei”, la Frau Anna. A fost o cazare impecabilă, cu un somn adânc, de neuitat. Era o casă ţărănească, curată ca lacrima, cu tot confortul dintr-un hotel Hilton.
Cu mobilier şi miros rustic, plin de flori la geamuri şi în curte. Micul dejun a fost unic; ou fiert adus din curte, miere de albine de acasă, dulceaţă de casă din căpşuni, zmeură, mere, afine, unt, lapte, caşcaval de la vacile care păşteau pe pajiştea văzută din casă, şuncă tăiată dintr-un jambon, chifle, batoane calde, albe şi negre, cu sau fără susan sau sâmburi, suc de portocale, ceai de fructe de pădure, cafea foarte bună. Nu m-am putut opri din mâncat. Am plătit 48 de euro pentru cazare şi masă. Am primit chitanţă. I-am mulţumit lui Frau Anna şi i-am promis că voi reveni. Am revenit după 5 zile. Eram la mijlocul drumului spre Paris, iar ceea ce mă făcea să plâng era că de ce la ei se poate aşa ceva, iar la noi nu. Răspunsul mi-a venit ca întotdeauna. „Disciplina, munca organizată, omenia sunt cheia spre frumos”.
