Criteriul împotriva traseismului este absolut necesar – „cine a trădat o dată o va face şi a doua oară”. Eurodeputata Monica Macovei (53 de ani) este şefa Comisiei de etică a noii Alianţe România Dreaptă, comisie care va stabili în cele din urmă, pe baza criteriilor de integritate, cine sunt cei care vor rămâne pe lista de candidaţi la alegerile parlamentare.
Din punctul ei de vedere, inclusiv cei care au adus prejudicii de imagine PDL ar trebui să nu se afle printre candidaţi. Recunoaşte că sunt mai multe persoane în această situaţie, dar refuză să discute aceste cazuri înainte de a fi fost dezbătute în Comisie. Monica Macovei recunoaşte că pe vremea când era ministra Justiţiei a schimbat într-o zi întreaga conducere a fostului Parchet Naţional Anticorupţie şi că CSM, Consiliul Superior al Magistraturii, a fost de acord imediat, dar consideră că în acest moment lucrurile sunt total schimbate, fiindcă actuala conducere a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, DNA, spre deosebire de cea de acum opt ani, este performantă. În acelaşi timp, consideră că Daniel Morar, şeful DNA, ar merita promovat ca procuror general. Monica Macovei socoteşte că CSM nu avea motive să o critice astă-primăvară, atunci când printr-o scrisoare a încercat să o ajute pe Elena Vlase din Braşov, o femeie care are suspiciuni asupra unui doctor legist care i-a făcut autopsia fiului ei împuşcat la revoluţie în 1989, dar şi soţului mort în condiţii suspecte în spital. Fosta ministră a Justiţiei spune că funcţionarii autohtoni nu sunt încă obişnuiţi cu astfel de scrisori prin care aleşii îi ajută pe cei care i-au ales.
Mandatul lui Daniel Morar în fruntea DNA a expirat de mai multe luni. Cât de mult ar fi corect să fie prelungit?
M.M.: Procurorul-şef al DNA are o delegare până în februarie 2013, dată în acord cu legea, deci nu este nici mică, nici mare, e o delegare prevăzută de lege.
Ar fi fost mai bine ca nominalizările pentru procurorul general şi pentru şeful DNA să fie făcute de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), şi nu de ministrul Justiţiei?
M.M.: Nu, eu îmi menţin punctul de vedere: ministrul Justiţiei propune, CSM face interviuri, dă un aviz, apoi preşedintele decide, potrivit legii pe care am iniţiat-o în 2005. Sunt consecventă şi o susţin în continuare, pentru că este foarte importantă răspunderea individuală. Lumea trebuie să ştie că eu, Monica Macovei, l-am propus pe Daniel Morar şi că dna Pivniceru îl propune pe succesorul acestuia. Ministrul trebuie să-şi asume răspunderea pentru numirea procurorilor-şefi şi pentru ceea ce vor face aceşti oameni.
Nu este riscantă această procedură pentru cineva care are diverse interese şi este foarte implicat politic?
M.M.: Fiecare partid ar trebui să numească în funcţia de ministru al Justiţiei oameni care chiar să dorească procurori care să-şi facă treaba imparţial. În multe ţări numirile magistraţilor le face ministrul Justiţiei. De exemplu în Germania, ministrul Justiţiei este un om politic şi numeşte şi judecători şi procurori, dar nu se întâmplă ca aceste numiri să fie viciate, iar acei oameni să nu-şi facă treaba. Aş vrea să ne îndreptăm spre aceste reguli democratice, iar una dintre cele mai importante este răspunderea.
Credeţi că Daniel Morar ar trebui să candideze pentru şefia Parchetului General?
M.M.: Da. E un principiu folosit în toată lumea normală: când cineva se dovedeşte foarte bun în ceea ce face, acesta este bine să fie promovat – vedem acest lucru despre Morar, după numărul mare de dosare de corupţie care acoperă uniform toate partidele, numărul mare de condamnări şi laudele Comisiei Europene. E absolut normal să ajungă procuror general, pentru că dacă e bun trebuie să-l foloseşti, să-i dai şi mai mult să facă.
N-ar fi riscant pentru el să participe la acest concurs?
M.M.: Dacă vă referiţi la procedurile iniţiate de dna Pivniceru, nu l-aş numi concurs. Sunt semne de întrebare cu privire la viteza procedurilor. Între timp, s-au dat termene mai mari, dar sunt îndoieli şi în ceea ce priveşte felul în care a fost numit ministrul Justiţiei: prea repede, înainte de întoarcerea preşedintelui Băsescu la Cotroceni, deşi era deja dată decizia Curţii Constituţionale. A existat deci un anume motiv pentru această numire, adică pentru schimbarea din funcţii a celor care-şi fac treaba.
Există îndoieli la Bruxelles în privinţa ministrului Justiţiei?
M.M.: Da, dna Pivniceru nu s-a dus la acea întâlnire cu Viviane Reding, comisarul european pentru Justiţie, deşi era programată. Sper să se ducă până la urmă să se întâlnească, fiindcă aşa se face în Europa. O altă variantă ar fi să meargă lucrurile aşa cum sunt, fiindcă orice schimbare va ridica semne de întrebare, iar noile numiri pentru procurorii-şefi să aibă loc la iarnă, cu un parlament şi un guvern alese legitim. Numirile ar trebui făcute de un ministru care vine să stea patru ani, nu patru luni şi apoi să plece, e nevoie de cineva care să răspundă pentru ce fel de oameni propune, în faţa ţării, dar şi a Comisiei Europene.
Cum vă aşteptaţi să fie Raportul suplimentar al Comisiei Europene privind Justiţia?
M.M.: Va reflecta realitatea. DNA şi Parchetul General vor primi coroniţe, fiindcă îşi fac dosarele imparţial, şi sunt sigură că vor fi critici la adresa politicienilor care au tot ameninţat justiţia, inclusiv aceste afirmaţii mincinoase referitoare la cercetarea fraudelor de la referendum: că oamenii ar fi fost întrebaţi cum au votat, că au fost aduse bibliile pentru a-i speria ca să nu mai voteze altă dată. Sunt forme de presiune politică asupra procurorilor. Aceste critici indică lipsa voinţei politice de continuare a luptei anticorupţie şi cercetarea mai departe a posibilelor fraude de la referendum.
Vă aşteptaţi ca în acest Raport să fie criticată şi procedura ministrului Justiţiei privind numirea procurorului general şi a şefului DNA?
M.M.: Este posibil.
Declaraţiile anti-DNA făcute de Mona Pivniceru înainte de a deveni ministru vor avea influenţă asupra legăturilor sale cu oficialii europeni?
M.M.: Ministrul Justiţiei a făcut declaraţii destul de ciudate pentru cineva care pe vremea aceea era judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De fapt, acele declaraţii respectau linia celor care tocmai au făcut-o ministru. Din câte îmi amintesc, a spus despre dosarul Trofeul Calităţii, în care a fost condamnat Adrian Năstase, că este unul politic, adică exact ce spune tot USL-ul, a făcut, de asemenea, declaraţii şi despre procurorul-şef al DNA, despre care a spus că trebuie să plece. Aceste declaraţii nu au dispărut, ele nu pot fi închise într-un dulap, astfel încât nimeni să nu mai ştie de ele. Ele sunt cunoscute bine de cei de la Comisia Europeană.
În 2005, când eraţi ministrul Justiţiei, aţi cerut revocarea tuturor şefilor de parchete, iar Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a fost de acord imediat cu cererea dvs. De ce nu s-ar putea desfăşura lucrurile şi acum la fel?
M.M.: Într-o singură zi am cerut revocarea a cinci procurori-şefi de la DNA, pe atunci PNA (Parchetul Naţional Anticorupţie), şi aş face şi a doua oară la fel în condiţiile de atunci. Eram la începutul anului 2005, aveam o clauză de salvgardare pentru că nu se făceau dosare de mare corupţie, iar conducerea PNA era foarte criticată în rapoartele de ţară. Cei cinci erau chiar cei din cauza cărora România avea steguleţe roşii din partea Bruxelles-ului la lupta împotriva corupţiei, din cauza cărora aveam o clauză de salvgardare, care putea duce la amânarea primirii României în UE. Era normal să fac atunci acest lucru pentru a îndepărta steguleţele roşii. Nu suntem în aceeaşi situaţie, acum e invers: avem procurori-şefi la DNA care lucrează şi care fac dosare cu politicieni din orice partid ar fi.
CSM v-a acuzat astă-primăvară de ingerinţe în actul de justiţie, în schimb la Bruxelles tocmai aţi fost premiată. Cum vă explicaţi această diferenţă de percepţie între Bucureşti şi Bruxelles?
M.M.: Nu cred că este o diferenţă de percepţie. Pentru premiul pe care l-am luat la Bruxelles săptămâna trecută la categoria Justiţie şi Libertăţi civile au votat majoritatea europarlamentarilor din toate grupurile politice. Au fost trei propuneri, un olandez, un german şi eu. Premiul pe care l-am primit vine, într-adevăr, în contradicţie cu toate încercările de dezinformare planificate pe care le face USL în ceea ce mă priveşte. Le-a spus şi Vocea Rusiei să facă acest lucru: decredibilizaţi-o pe Monica Macovei, pentru că are credibilitate externă. Dar, dacă ne întoarcem la decizia CSM din mai, cred că este vorba mai degrabă de faptul că membrii acestui corp nu sunt obişnuiţi cu practica uzuală în statele occidentale, aceea ca parlamentarii să scrie scrisori în sprijinul cetăţenilor pe care-i reprezintă. Iată despre ce este vorba: în decembrie 1989, fiul Elenei Vlase din Braşov a murit împuşcat, la 19 ani. Nici până astăzi nu se ştie cum a murit, iar familia Vlase a câştigat la CEDO anul trecut tocmai fiindcă nu au fost găsiţi criminalii. La începutul anului 2012 soţul doamnei Vlase a murit, iar ea, fiindcă avea suspiciuni privind o culpă medicală, a făcut plângere penală la Parchetul din Braşov şi a cerut să se facă autopsia. A avut surpriza să vadă că doctorul care urma să-i facă autopsia soţului ei în ianuarie 2012 era acelaşi care l-a autopsiat pe fiul ei în decembrie 1989.
Această coincidenţă cinică a speriat-o?
M.M.: A fost şocată de faptul că acelaşi doctor care prin autopsia din 1989 nu a indicat clar modul în care i-a murit fiul urma să facă acelaşi lucru cu soţul său, 22 de ani mai târziu. A cerut schimbarea doctorului legist, a fost refuzată de către procuror şi atunci a cerut să asiste un expert din afară, ceea ce este legal. Numai că, înainte doar cu o jumătate de oră de sosirea doctorului legist adus din Constanţa, procurorul de caz a hotărât să facă autopsia fără participarea acestuia.
Din acest motiv aţi scris la Procuratura Generală?
M.M.: Nu am nici o legătură personală cu acest caz, dar după ce mi-a scris Elena Vlase mi s-a părut că era legitim ceea ce ceruse ea: din cauză că la Braşov procurorii nu au fost imparţiali, ar fi vrut ca dosarul ei să fie preluat de Parchetul General. A intervenit de altfel şi Asociaţia 21 Decembrie pentru ea printr-un comunicat. Deci, preluând petiţia Elenei Vlas, am scris o scrisoare Parchetului General.
Şi cazul a fost preluat?
M.M.: Nu, pentru că scrisoarea mea a fost trimisă direct prin e-mail la Braşov, pentru că inginerul de sistem l-a trimis direct procurorului de caz, care nu mai văzuse o asemenea scrisoare, nu ştia de această practică existentă în statele democratice, aşa că s-a simţit lezat şi a făcut o plângere la CSM. Pe scurt, CSM a decis că nu trebuia să scriu acea scrisoare fiindcă nu eram parte în proces.
Veţi cere să fiţi audiată în acest caz la CSM pentru a restabili sensul scrisorii dvs.?
M.M.: Nu ştiu, poate o discuţie, fiindcă pe mine nu mă afectează cu nimic decizia CSM. Funcţionarii români trebuie să înţeleagă că reprezentanţii electoratului, parlamentari sau europarlamentari, în nici un caz miniştri, pot şi este de datoria lor să trimită astfel de scrisori pentru a-i ajuta pe cei care i-au ales să-şi rezolve anumite probleme. Nu e o intervenţie în actul de justiţie. Din păcate pentru sărmana doamnă Vlase, nu s-a întâmplat nimic, în schimb, eu am fost criticată.
Totuşi Parchetul General a aflat de acest caz o dată cu discuţia de la Parchetul General.
M.M.: Probabil, funcţionarii se vor obişnui cu scrisorile parlamentarilor. Şi eu, ca ministru, am primit scrisori de la parlamentari din toate colţurile lumii, inclusiv pentru procese care erau, de exemplu, prea lungi, fiindcă şi ei primiseră solicitări de la oamenii din circumscripţiile lor. În cazul lui Gheorghe Ursu, disidentul omorât în arest înainte de 1989, fiul acestuia îi scria congresmanului său din SUA, unde locuieşte, iar acesta a bombardat pur şi simplu autorităţile judiciare româneşti cu scrisori.
Aţi avut ocazia să-l cunoaşteţi pe şeful DIICOT, Codruţ Olaru. Ar fi potrivit pentru a prelua funcţia de procuror general?
M.M.: L-am cunoscut destul de puţin. L-am propus pentru conducerea DIICOT, îmi amintesc că procurorul general, Codruţa Kovesi, mi-a spus că-l cunoaşte şi lucrează bine cu el, ceea ce era important pentru a face o echipă. Mai departe nu ştiu.
E adevărat că aţi votat împotriva lui Leonard Orban la Comisia pentru Control Bugetar al Parlamentului European, acolo unde a fost audiat fiindcă ar fi vrut să obţină un loc la Curtea Europeană de Conturi?
M.M.: Eu am spus în Comisie cum am votat pentru că a existat o discuţie între noi, dar nu voi relua, pentru că nu trebuie să explic nimănui. Declaraţiile europarlamentarului PSD Cătălin Ivan în acest sens sunt de tipul „iată cine trădează ţara”. A fost un vot secret şi au fost 14 voturi împotrivă, iar de aici rezultă că împotriva lui Leonard Orban au votat oameni din mai multe grupări.
Adică au votat împotriva lui şi propriii aliaţi politici?
M.M.: Nu, au votat împotriva lui doar popularii europeni.
Nu era suficient de calificat pentru Curtea Europeană de Conturi?
M.M.: Unii aşa au apreciat, iar la audiere mulţi au spus că nu sunt de acord ca la Curtea Europeană de Conturi să fie oameni care vin direct din guvern, fiindcă acolo trebuie să fii total independent. În rest, eu nu ştiu cum au votat ceilalţi, fiindcă înainte de audiere au fost o serie de e-mail-uri otrăvite, din care rezulta că era şi o luptă internă între liberali pentru această funcţie. Nu vreau să intru în problemele lor.
În cadrul Alianţei România Dreaptă au fost convenite criteriile de integritate pe baza cărora vor fi făcute listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare. Ce se va întâmpla cu oamenii din această Alianţă care au trecut prin unu, două sau mai multe partide? Vor putea candida?
M.M.: Ne vom uita la fiecare caz în parte. Cele două principii referitoare la traseism sună astfel: să nu fi trecut de la o formaţiune politică la alta şi este interzis traseismul politic repetat în ultimii cinci ani. Trebuie analizat fiecare caz în parte, fiindcă există şi cazuri în care trecerea de la un partid la altul nu s-a făcut din oportunism. Oamenii îşi pot schimba părerile uneori.
Există două cazuri celebre de traseism în interiorul ARD: Dan Liga şi Aurelian Pavelescu. Vor putea candida?
M.M.: Nu voi comenta nici un caz concret înainte de discuţia din Comisia de Etică, dar liderii ARD ţin cont că e absolut necesar un criteriu împotriva traseismului şi că cine trădează o dată o va face şi a doua oară.
A rămas valabil şi criteriul care-i priveşte pe cei care au adus prejudicii de imagine formaţiunilor din Alianţă?
M.M.: Da.
Sunt mai mulţi în PDL din această categorie?
M.M.: Sunt în toate partidele, dar nu vă voi spune nume. Vom vedea în fiecare caz în parte cum stau lucrurile.
Ioan Oltean poate fi încadrat la această categorie, a celor care au adus prejudicii partidului?
M.M.: Nu lucrez în numele Comisiei prin presă. Vă vom da listele după ce le terminăm.
Care este termenul?
M.M.: Cu câteva zile înainte de 20 octombrie, deci de depunerea candidaturilor.
