De când şi-a adjudecat combinatul de la Râmnicu-Vâlcea, Dan Diaconescu a câştigat câteva ore bune de somn.
OTV continuă zilele astea să facă audienţă şi fără carnea şi oasele patronului în studio, ci preluând pur şi simplu emisiunile în care DD apare la celelate televiziuni de ştiri, în calitatea sa nouă de investitor strategic, sau redifuzând continuu emisiunile de la televiziunile cu profil economic, în care jurnalişti de business şi specialişti în privatizare, insolvenţă şi fuziuni între corporaţii caută, fără succes, explicaţii rezonabile la erorile colosale făcute de statul român în cazul Oltchim.
Dar pentru ca Dan Diaconescu să îşi permită un supliment odihnitor de somn nocturn, a fost imperios necesar somnul raţiunii unui întreg guvern şi, dat fiind inclusiv succesul culturii de tip OTV, al unei bune părţi a naţiunii.
Nu are sens să mai reluăm aici de ce viitorul combinatului Oltchim, după privatizarea à la Ponta, Chiţoiu, Vulpescu şi DD, a intrat definitiv în ceaţă, fapt pentru care muncitorii, tehnicienii şi inginerii de acolo au, acum mai mult ca niciodată, toate motivele să intre în panică atunci când se gândesc la viitor.
Nici pe orizontală nu se va lăsa fără daune. Odată cu prăbuşirea Oltchim, mai multe exploatări care furnizau combinatului materie primă vor rămâne fără contractele respective, iar ecourile dezastrului pe care îl girează autoriităţile se vor face simţite inclusiv în deficitul comercial al României, care va spori, dat fiind faptul că produsele Oltchim erau destinate, în mare parte, exportului.
E cât se poate de evident că la Râmnicu Vâlcea şi în zonă bomba socială a fost amorsată. Dar şi mai grav este faptul că nimeni nu va chema geniştii să rezolve problema. Pentru că nimeni nu are, în acest moment, interesul să o facă. Am să încerc să şi explic de ce.
La momentul septembrie 2012, problema Oltchim nu mai trebuie văzută drept una strict socială sau strict economică, ci una în primul rând politică şi tocmai de aceea lucrurile vor suferi complicaţii suplimentare.
Pentru Dan Diaconescu, mizele sunt extrem de mari, iar momentul Oltchim va fi unul de referinţă pentru traseul său politic. Din acest motiv, va juca de acum încolo cu şi mai puţine scrupule decât a făcut-o în cariera sa de patron al OTV.
Omul a intrat în acest joc cu două priorităţi în minte: să câştige cu sacul capitalul politic necesar pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie. Şi nu orice capital, ci unul care să-i asigure voturi mult peste pragul electoral de intrare în Parlament, astfel încât PPDD să fie capabil să încline decisiv balanţa atunci când vor începe negocierile pentru formarea noului guvern.
Trebuie pornit de la premisa că USL nu poate fi sigur pe obţinerea a 50% plus unu din voturile românilor, iar scandalul privatizării combinatului Oltchim e de natură să întărească această ipoteză. PPDD este unul dintre acele partide care poate rupe uşor din electoratul USL, iar discursurile primitiv-naţionaliste şi anti-privatizare rostite de la începutul anului şi până de curând de către Crin Antonescu, Dan Voiculescu şi Victor Ponta au servit din plin formaţiunii populiste a lui DD.
A doua prioritate este de ordin financiaro-legal: să scape ieftin din toată încurcătura, fără să mai achite cei 45 milioane euro şi, în acelaşi timp, să nu rişte, sub aspect penal, absolut nimic.
Dan Diaconescu şi-a asigurat din timp acest flanc, prin intermediul avocaţilor, astfel că la retragerea din povestea Oltchim nu-şi va pierde nici banii, nici libertatea.
Dar DD poate fi sigur de un suport chiar mai larg în acest sens, iar ajutorul va veni dinspre clasa politică, pe scurt, de la USL şi PDL.
Pentru că se apropie alegerile, nici una dintre cele două formaţiuni nu va fi dispusă să îl şicaneze pe Dan Diaconescu fără ca asta să-i şi servească în vreun fel, iar aici vorbim de calcule electorale.
Interesul lui Ponta şi Antonescu este ca, în timpul rămas până la alegeri, Dan Diaconescu să câştige puncte, nu-i bai, dar să nu fure prea mult din electoratul USL.
Or, de pe valul pe care s-a căţărat prin manevra Oltchim, DD are o marjă bună de negocieri cu socialiştii şi liberalii. Dat fiind amatorismul sau, mai degrabă, reaua-credinţă a Guvernului în pregătirea privatizării şi responsabilitatea care-i va reveni Executivului pentru colapsul total al Oltchim, Victor Ponta, ca şef al Guvernului, şi Crin Antonescu, şeful politic al ministrului Economiei, vor fi interesaţi ca discursul lui Dan Diaconescu, pe tema Oltchim, să nu îi vizeze în mod direct.
Cât de simplu i-ar fi lui DD să dea vina pe caietul de sarcini, pe OPSPI sau pe ministerul Economiei, atunci când va trebui să explice Poporului de ce a eşuat în preluarea companiei! Cât de simplu i-ar fi să spună că a fost singur împotriva „ciocoilor” din USL, că el a venit cu bani de acasă ca să scape combinatul de la faliment şi pe oameni de la şomaj, dar că autorităţile l-au blocat!
Aşadar, e loc de înţelegere şi, chiar dacă Dan Diaconescu, pe lângă Guvern, va avea vreo vină, morală şi penală, pentru nenorocirea de la Oltchim, otevistul are şanse reale de a conta cu succes pe sprijinul subteran al USL.
Nici dinspre PDL nu vom vedea, până în alegeri cel puţin, o mare emulaţie şi un mare interes în a-l ostraciza pe Dan Diaconescu.
Deşi e cea mai mare forţă de opoziţie, PDL a fost suspect de tăcut în toată această perioadă, vocile care au pus în discuţie farsa Dan Diaconescu-Oltchim fiind răzleţe.
Lipsa de apetit a democrat-liberalilor poate fi explicată tot electoral: oamenii lui Blaga şi Videanu sunt cu gândul la rezultatul alegerilor din iarnă, mizând în continuare pe faptul că ar mai fi o şansă de a prelua guvernarea după 9 decembrie, dacă USL ia puţin sub 50%, iar PDL va găsi aliaţi cu care să formeze majoritatea.
La momentul la care vorbim, se au în vedere mai multe scenarii, inclusiv o eventuală rupere a USL, dar un scenariu plauzibil este şi acela că DD va atrage de partea sa o parte din electoratul USL, va lua în jur de 20% şi va putea intra într-o coaliţie de guvernare care să lase Uniunea lui Ponta, Antonescu şi Felix în afara jocului. Or, pentru asta, PDL ar fi mult mai interesat să-i ofere sprijin lui DD şi nu cucută.
Dacă în perioada rămasă până la alegeri va fi suficient de deştept, Dan Diaconescu va reuşi să tranzacţioneze la preţ bun ceea ce are de oferit, fără să şi pună ceva pe masă, lăsând totul pentru discuţiile care urmează după 9 decembrie.
Jonglând astfel cu PDL şi USL, va evita să devină ţinta acestor formaţiuni şi le va obliga să se critice între ele, dar fără a-i aminti pe DD şi PPDD în contexte maligne. Deja, în primele zile de după adjudecarea Oltchim de către Dan Diaconescu, USL a criticat greaua moştenire lăsată de PDL, iar PDL a criticat prostia şi hoţia USL în organizarea privatizării. Bufonul, în schimb, a fost menajat.
