După abandonarea raiului comunist în 1989 şi a modelului suedez de la începutul anilor ’90, economia României poate învăţa câte ceva din lecţia malaeziană. De la cucerirea independenţei (1957) Malaezia a evoluat de la o economie exportatoare de resurse brute la una cu grad ridicat de industrializare şi orientată spre servicii iar venitul mediu oscilează în prezent în jurul a 9.700 dolari, cu obiectiv declarat de a atinge 15.000 până în 2020 (în 1970 peste 50% dintre malezieni trăiau sub limita sărăciei după standardele internaţionale). Care este secretul său?
„Calitatea lidership-ului, investiţia continuă în resurse umane, stabilitatea politică, continuitatea politicilor guvernamentale şi capacitatea de adaptare şi inovare”, spune ambasadorul Malaeziei. Deşi pentru noi nu sună deloc bine ideea de planificare, având în vedere antecedentele, economia statului asiatic este condusă după planuri cincinale. De exemplu, Guvernul a anunţat recent „Noul Model Economic (NME) şi Programul de Transformare Economică (PTE) care e focalizează pe inovaţie, creativitate, creşterea productivităţii şi o relaţie pe baze noi între sectorul public şi cel privat. „Nu poţi avea o economie competitivă, spune Excelenţa Sa, fără un sector privat dinamic şi unul public puternic”, un discurs oarecum diferit de cel la care v-aţi aşteptepta într-o ţară vânată de investitorii străini (în 2011, investiţiile străine directe au crescut în Malaezia cu 31%, până la 12 miliarde dolari).
Economia Malaeziei contează pe resursele naturale-sunt principalul exportator de ulei de palmier (sursă de bio-combustibil) din lume, cherestea şi cauciuc, petrol (în 10 ani se estimează însă că va deveni importator net), au o industrie înfloritoare a turismului (23 de milioane de vizitatori pe an!), o industrie puternică a electronicelor, servicii financiare şi de transport dezvoltate, etc. Cum au ajuns aici?
„Investiţii inteligente, planuri realiste, flexibilitate şi capacitate de inovaţie. După Independenţă s-a dezvoltat în primul rând agricultura. Acum, datorită mecanizării, inovaţiilor tehnologice, ţara ar putea renunţa la mare pate din forţa sa de muncă în acest domeniu pentru că e mai ieftin să imporţi orez din Indonezia de pildă (are teren mai bun, câmpii mai multe, în Malaezia predomină relieful muntos), dar am ales să producem totuşi 60% din necesar pentru a păstra locurile de muncă şi a nu afecta cererea din economie importând restul de 40%. Ajutăm micii fermieri să obţină producţii de calitate şi de valori superioare, îi încurajăm să cultive plante cerute în medicina alternativă. Producţia de ulei de palimier nu este o invenţie locală, am preluat de la europeni tehnologia, am îmbunăţăţit-o, am facut inovaţii în domeniu şi acum suntem lideri la export la nivel mondial (Indonezia produce mai mult dar rientează grosul spre piaţa internă). Acum ne focalizăm pe energie regenerabilă şi căutăm să fim cât mai bine poziţionaţi pentru revoluţia din IT&C („nu uitaţi că în anii ’70, video-urile care ajungeau în Romania aveau 70% şanse să fie produse undeva în Malaezia, Japonia le făcea mai scumpe”)” spune ambasadorul.
Investiţii în educaţie
După independenţă majoritatea malaezienilor erau analfabeţi,acum gradul de alfabetizare trece de 90%, limba engleză e folosită în sistemul de educaţie şi este practic a doua limbă pentru locuitori, „fiecare funcţionar trebuie să aloce cel puţin 7 zile pe an pentru cursuri de formare profesională”. Nu e de mirare deci că AT Kearney Global Services Location Index plasează Malaezia pe a treia poziţie în topul celor mai atractive destiniaţii de outsourcing din lume, pentru al 9–lea an consecutiv din 2003. Ţara este de asemenea pe locul 10 într-un top AT Kearney privind investiţiile străine directe, în urcare de pe locul 21 cu un an în urmă.
„Am fost dispuşi să invăţăm, mai ales să învăţăm din greşeli. Economia Malaeziei a ieşit din criza asiatică de la începutul anilor ’90 fără să ceară ajutorul FMI, descurajând speclaţiile pe curs prin interzicerea tranzacţionării monedei naţionale pe pieţele externe iar acum are una dintre cele mai mari rate de economsire şi unul dintre cele mai mici grade de îndatorare din regiune. Nu trebuie să depinzi de străini pentru a rezolva probleme şi pentru a vindeca economia” spune Excelenţa Sa.
Relaţiile comerciale bilaterale sunt încă modeste
Schimburile comerciale între Romăâia şi Malaezia totalizau în 2011-140 milioane euro, o sumă modestă deocamdată, dar care crescuse totuşi cu 40% faţă de 2010. Ce-şi au de oferit cele două economii? „Turismul este principalul vector de dezvoltare în relaţia comercială bilaterală. Malaezienii călătoresc în general în Europa de Vest, se opresc în Paris, Germania, etc. România are locuri frumoase, oameni amabili şi preţuri competitive-din păcate, nu este suficient promovată ca destinaţie turistică” spune ambasadorul Malaeziei care speră că la efortul de promovare să contribuie cei 200 de studenţi malaezieni din Romania. În sens invers, deşi preţurile de cazare şi masă n-ar fi mari în Malaezia, transportul cu avionul are încă o pondere semnificativă în economia unui sejur pentru români (aproximativ 600 euro). Romania poate fi de asemenea interesantă pentru companiile malaeziene în domeniul explorărilor, Petronas fiind un operator petrolier de categorie grea.
