Prima dintre situaţii se iveşte atunci când, în urma unor lucrări radicale de reamenajare – cum sunt demolările de pereţi – este necesară refacerea anumitor zone. Cel mai frecvent exemplu care poate fi dat este cel al grinzilor care rămân aparente după ce au fost eliminaţi pereţii de sub ele. Tot în această categorie mai trebuie să includem şi cazurile de tavane cu planeitate defectuoasă, cazuri ce-şi găsesc cu uşurinţă rezolvarea în construirea unor tavane false din gips-carton.
A doua situaţie nu este condiţionată de astfel de lucrări de remediere, ci ea este dependentă doar de dorinţa proprietarilor de a-şi decora locuinţa cu diferite volume şi scafe montate pe suprafaţa plafonului. În foarte multe cazuri, cele două situaţii, pe care le-am prezentat distinct, se leagă organic, întotdeauna această legătură urmând traseul dinspre prima situaţie spre a doua. Mai exact, atunci când este necesară mascarea unei anumite zone a plafonului, ea se va face cu un volum care îndeplineşte şi un rol estetic.
În ceea ce priveşte clasificarea funcţiilor gips-cartonului, ea cuprinde două mari clase: cea utilitară şi cea estetică. Şi aici vom întâlni adesea o combinaţie a celor două funcţiuni, tocmai acest atribut al gips-cartonului făcându-l atât de mult utilizat în amenajările actuale.
Modificările întreprinse în apartamentul pe care îl prezentăm aici au condus la toate categoriile de cazuri şi de soluţii pe care le-am descris mai sus. Mai întâi, în urma demolării peretelui care separa bucătăria de vestibul, a rămas aparentă o grindă cu înălţimea de 50 cm. Aceeaşi situaţie a apărut şi în zona superioară a ferestrelor, după ce a fost desfiinţat vechiul sistem al jaluzelelor exterioare, sistem care era încastrat în perete.
Toate aceste grinzi au fost refinisate, folosindu-se profilele metalice şi gips-cartonul (foto 1 şi 2). În continuarea grinzii din zona bucătăriei s-a construit un volum din profile metalice şi gips-carton. Scopul lui este de a marca separarea celor două zone şi de a încorpora elementele electrice de iluminat. În acest scop au fost montate cinci spoturi luminoase.
Toate plafoanele apartamentului au fost placate cu gips-carton. Înainte de începerea lucrărilor propriu-zise, a fost realizată instalaţia electrică. Tuburile din plastic de protecţie, în care au fost introduse cablurile electrice, au fost fixate pe tavane, ele urmând să fie integrate în plafoanele false (foto 3).
Construcţia scheletului metalic al tavanului fals a început cu fixarea ghidajelor în zona superioară a pereţilor, la 10 cm de tavan, de jur-împrejurul camerelor. În acestea au fost introduse capetele montanţilor, care au fost suspendaţi de tavane prin intermediul bridelor (foto 4).
Odată încheiată construcţia scheletului metalic, în acesta au fost introduse fâşii din vată minerală de sticlă. Proprietarii au dorit acest strat suplimentar, nu atât pentru rolul lui termoizolant, cât pentru cel fonoizolant. Vata minerală a fost fixată prin introducerea între montanţii metalici a unor baghete din gips-carton (foto 5).
Întreaga structură a fost închisă cu plăci din gips-carton, care au fost fixate pe elementele metalice cu şuruburi autofiletante. Tavanele false au fost folosite drept bază pentru construirea unor scafe decorative (foto 6).
În fiecare cameră au fost realizate modele diferite, la conceperea lor contribuind în egală măsură meşterii şi proprietarii.
