Miercuri, 2 noiembrie 2016. Parchetul General emite un comunicat istoric. Frazele cad ca ghilotina: „Pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane“.
Tare aș fi vrut să fiu o muscă, așezată pe bonețica doamnei Nina, să văd reacția lui Ion Iliescu când la televizor era citat comunicatul Parchetului General.
O fi coborât vreo umbră de teamă pe fața lui? I s-o fi încleștat limba șlefuită la Moscova anilor ’50? O fi ridicat pumnul în aer, ca pe vremea când cu o vorbă și un deget acuzator trimitea studenții la închisoare? În ce limbă o fi înjurat: în română sau în rusă?
M-aș fi transformat și într-un bărzăune pentru a surprinde reacția lui Petre Roman, fiul cominternistului Valter Roman. Aș fi devenit șoricel în sufrageria lui Teodor Brateș sau păduche-ghebos în barba lui Gelu Voican Voiculescu. M-ar fi răcorit colecția de înjurături cu accent rusesc.
Pentru prima oară în ultimii 27 de ani, am senzația că Dosarul Revoluției din decembrie 1989 și cel al Mineriadei din 13-15 iunie 1990 intră pe făgașul normal. Procurorii par să fi renunțat la ochelarii de cal.
Actuala echipă de la Secția Parchetelor Militare a preluat o moștenire rușinoasă, dat fiind că, de-a lungul unui sfert de veac, alți procurori cu grade mari au făcut tot posibilul să-și bată joc de aceste dosare. Rezultatul: criminalii din decembrie ’89 și-au mâncat liniștiți salariile uriașe și pensiile nesimțite.
Surpriza plăcută a comunicatului emis miercuri de Parchetul General (în cadrul căruia funcționează Secția Parchetelor Militare) este schimbarea un-ghiului de abordare a dosarului. Procurorii nu se mai rezumă să investigheze măcelul decembrist caz cu caz, în secvențe izolate, ci caută să vadă în-tregul scenariu criminal. Ba mai mult, magistrații au acceptat o evidență ignorată prea multă vreme: aceea că ucigașii din
22-31 decembrie 1989 nu trebuie căutați printre fantomaticii „teroriști ai lui Ceaușescu“, ci în grupul de mercenari pro-sovie-tici ai lui Iliescu.
Comunicatul Parchetului Ge-neral nu mai lasă loc de îndoială: crimele abominabile din decembrie 1989 au fost rezultatul unui plan prestabilit, care avea drept obiectiv preluarea puterii de către noii lideri pro-sovietici și legitimarea acestora. Citez: „Situația premisă a infracțiunii contra umanității, referitoare la existența unui atac generalizat, rezultă din numărul mare de localități în care au avut loc incidente armate cu consecințele menționate anterior. Din mo-dul în care s-a produs acest atac reiese existența unui plan după care s-a acționat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forțelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naționale și difuzarea unor ordine, rapoarte și informații false, scoaterea în stradă și înarmarea populației, respectiv crearea aparenței unui «război civil» în care să se confrunte unități înarmate aparținând Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii și legitimării noilor lideri“.
Încurajator este și faptul că procurorii au sesizat rolul malefic jucat în 1989 de Televiziunea Română, precum și reactivarea unor generali școliți în URSS: „În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română, care a transmis comunicate alarmiste și uneori false, la tăierea legăturilor telefonice și aducerea la conducerea ministerelor de forță a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecința generării unui «război» psihologic și mediatic care a condus la producerea a numeroase victime“.
Fără să nominalizeze, Parchetul General ne spune că Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Mazilu, Cazimir Ionescu (dintre cei aflați încă în viață), Silviu Brucan, gen. Nicolae Militaru, gen. Victor Atanasie Stănculescu, Sergiu Nicolaescu, Dan Iosif (dintre cei ajunși în Iad), precum și diversioniștii de la TVR (Teodor Brateș, George Marinescu, Petre Popescu, Victor Ionescu, Cornelius Roșiianu) și „freelancerii“ diversiunii teroriste (Mircea Dinescu, Ion Caramitru) au pus în scenă un plan criminal, care a produs 957 de morți și peste 3.000 de răniți (prin împușcare) după preluarea puterii. Acest moment istoric, care a marcat trecerea de la regimul național-comunist al lui Nicolae Ceaușescu la regimul pro-sovietic al lui Ion Iliescu, a avut loc pe 22 decembrie 1989, între ora 12.09 (fuga dictatorului cu elicopterul de pe acoperișul CC al PCR) și ora 13.00 (începerea emisiei TVR în varianta post-ceaușistă).
După 27 de ani, procurorii îndreaptă ancheta, în sfârșit, în direcția corectă: nu „teroriștii lui Ceaușescu“ au făcut măcel după 22 decembrie 1989, ci diversioniștii lui Iliescu. Este un uriaș pas înainte în aplica-rea justiției pentru cea mai mare tragedie românească din ultima jumătate de secol.
Întrebarea e: de ce nu a luat viteză acest dosar sub preșe-dinții Emil Constantinescu și Traian Băsescu? De la Ion Iliescu oricum nu aveam așteptări. Doar nu era să se aresteze singur!
Surpriza plăcută a comunicatului emis miercuri de Parchetul General (în cadrul căruia funcționează Secția Parchetelor Militare) este schimbarea unghiului de abordare a dosarului. Procurorii nu se mai rezumă să investigheze măcelul decembrist caz cu caz, în secvențe izolate, ci caută să vadă întregul scenariu criminal.“