În primul rând, s-a putut constata reducerea rezervei BNR şi slăbirea temporară a leului (cu victime colaterale debitorii şi consumatorii în general). În acelaşi timp, au fost decalate unele privatizări prin bursă, iar puţinii investitori care ar fi vrut să intre în România şi-au cântărit mai atent deciziile de intrare în ţară. Aşadar, care este factura totală a ultimelor şapte săptămâni de criză politică? Şi mai ales… cine o plăteşte?
Nu, va fi foarte greu să mai revină la valorile care au fost când domnul Ponta a primit mandatul” declara pe 24 iulie, la postul The Money Channel, preşedintele suspendat, în vârful deprecierii monedei naţionale. De cealaltă parte, premierul sublinia luni că declaraţiile „iresponsabile” ale lui Traian Băsescu şi ale liderilor PDL au fost cele care au afectat încrederea pieţelor financiare şi imaginea României, nu criza politică. Şi după invalidarea referendumului adversarii măsoară efectele economice în funcţie de propriile interese electorale. „Economia nu mai permite majorarea salariilor din 2013″, sublinia ieri Adrian Videanu. Nici vorbă, e mult mai puternică după curăţarea Hidroelectrica, creşterea eficienţei ANAF post-Blejnar, etc. – are răspunsul pregătit tabăra USL. Şi totuşi, care au fost în realitate efectele războiului politic asupra economiei?
Cursul euro/leu
Cel mai emoţional şi mai speculat efect politic al crizei a fost saltul cursului de schimb. De la 4,5 lei în 3 iulie, când a început „nebunia”, euro a urcat până la 4,64 lei în 24 iullie. Asta în ciuda unor intervenţii mai discrete ale BNR. Rezerva Băncii Centrale s-a micşorat cu peste 800 milioane euro în iulie. Explicaţia ieşirilor este ca de obicei eliptică („modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, plăţi de rate şi dobânzi în contul datoriei publice denominate în valută şi altele”). La categoria şi „altele” găsim probabil mişcările BNR de vânzare de euro. Apoi, din 6 august strategia s-a schimbat: BNR nu a mai vândut euro, ci a luat leii băncilor. De la 12-18 miliarde lei oferite săptămânal, robinetul finanţării s-a închis până la 4-6 miliarde lei. Presiunea de pe curs s-a mutat instantaneu pe dobânzile la lei, care au crescut de atunci cu peste 0,6%, iar asta se va vedea mai târziu în costurile la care se va împrumuta statul (serviciul datoriei e suportat de noi toţi, la fel ca o creştere a cursului) şi la care îşi vor achita ratele ceilalţi debitori în lei.
Consumul
Cine a avut de plătit rate la bănci în intervalul 3-24 iulie… ghinion. A plătit cu până la 4% mai mult. Şi fanii shoppingului prin supermarketuri au observat poate ceva scumpiri la mărfurile perisabile din import (fructe, legume) în ultimele 7 săptămâni. Companiile care exportă şi care au apucat să livreze ceva în timpul crizei ies însă mai bine, presupunând că nici prin cap nu le-a trecut să majoreze salariile între timp.
Investiţiile străine
În această perioadă n-am avut ieşiri de anvergură, evident nici intrări spectaculoase. Astfel de decizii se pregătesc luni bune şi nu se iau emoţional pe varf de criză politică. Nici agenţiile de rating nu ne-au penalizat prompt aşa că motivaţii gen „investment grade pierdut” au lipsit. Vom afla peste câteva luni dacă această criză politică de 7 săptămâni din România a avut şi un astfel de cost (poate chiar mai repede dacă „Intifada” politică va continua pe malurile Dâmboviţei). „Un exit se pregăteşte o anumită perioadă iar criza politică pe care am traversat-o n-a fost totuşi de natură să genereze vânzări intempestive de afaceri. În ceea ce priveşte demararea unor investiţii noi, cred că am putea vorbi de amânări de 6-12 luni până când situaţia se limpezeşte” spune analistul Dragoş Cabat.
Privatizările companiilor de stat
Nimănui nu i-a mai stat capul la aşa ceva (un pachet minoritar din Transgaz trebuia listat la bursă iniţial până la sfărşitul lunii iulie, apoi termenul s-a decalat pentru septembrie). Poate nici nu e rău că nu s-a întâmplat asta, incertitudinea nu vinde bine. Nici de managementul privat la companiile de stat nu s-a mai auzit nimic, ceea ce intră la capitolul pierderi (căpuşarea Hidroelectrica e relevantă pentru bunele practici din domeniu).
Bursa
Am lăsat-o la urmă deoarece piaţa de capital este cantitate neglijabilă în România. Aparent, bursei i-a priit suspendarea. Practic, indicii s-au corelat cu evoluţia pieţelor externe şi au crescut (3-8%), pe fondul unei diminuări temporare a aversiunii pentru risc la nivel global. Fondul Proprietatea (cel mai lichid titlu şi cel mai demn de atenţie în cazul unui exod potenţial al străinilor de pe activele româneşti), principalul beneficiar al curăţării Hidroelectrica de băieţii deştepţi, a crescut chiar mai mult decât piaţa.
Ce concluzii putem trage?
În această perioadă au fost multe emoţii, dar mai puţine efecte negative majore măsurabile. Asta nu exclude însă contabilizarea lor ulterioară, mai ales dacă tensiunile continuă şi se suprapun cu o revenire a crizei în zona euro la un moment dat. „Nu au existat efecte majore pentru economie pentru că datele problemei nu s-au schimbat fundamental: principalele resurse naturale şi financiare ale României sunt deţinute tot de străini, ce a schimbat criza aici? Domnul Isărescu a ţinut cursul limitând finanţarea băncilor în lei şi acceptând creşterea dobânzilor cu dezavantajele aferente (costuri mai mari pentru stat şi restul debitorilor în lei) pentru economie”, spune analistul Ilie Şerbănescu.
La ce trebuie să ne aşteptăm în viitor
Analiştii ating un surprinzător consens aici. Dacă tensiunile politice vor continua, economia care deja încetineşte (prognoza de creştere a PIB a fost redusă de Guvern la 1,2% de la 1,8-2,3% cât erau estimările la începutul anului şi nu uitaţi că agricultura va dezamăgi în acest an) va fi afectată la rândul său. Analistul Dragoş Cabat consideră că 0,5-0,7% este o prognoză mai realistă, iar BERD a coborât ştacheta de la 1,2% la 0,8%. În plus, dacă disputele vor continua, vor avea de suferit costurile contractării de noi împrumuturi, atât de aşteptatele investiţii străine (incertitudinea nu e bun stimulent), absorbţia de fonduri europene (contrele din politică afectează modul în care se lucrează în administraţie). Nu în ultimul rând, forţa de negociere a autorităţilor în relaţia cu FMI va fi diminuată. ING vorbeşte într-un raport pentru clienţi, de o slăbire a leului în lunile următoare. Dragoş Cabat vede un curs de 4,6-4,7 lei/euro pentru finalul anului. Până la urmă va conta enorm şi ce se întâmplâ pe pieţele externe între timp iar cel puţin pe termen scurt (două-treiluni) alegerile din SUA ar trebui să asigure un oarecare climat de optimism temperat.Mai departe, cum ne-o fi norocul.