Clujul şi Timişoara îşi revendică, de câteva sute de ani, statutul de capitale regionale. Mai mult, pentru următorul deceniu, cele două oraşe nu se mai mulţumesc cu statutul de capitale ale Transilvaniei, respectiv Banatului, ci se luptă pentru cinstea de a fi capitala culturală europeană în anul 2021.
Pentru a învinge într-o asemenea competiţie, este necesar ca aceste comunităţi să se unească în jurul unui proiect. Însă mă îndoiesc, în acest moment, de capacitatea comunităţilor în cauză de a se strânge în jurul unei idei. Este revoltător faptul că unele simboluri, precum Poli Timişoara şi Universitatea Cluj, două cluburi cu tradiţii universitare, au ajuns la dis-creţia unor boschetari ai sportului. Oameni fără bun-simţ au încercat să se folosească de simbolurile reprezentate de aceste echipe de fotbal ca să stoarcă bani de la autorităţile publice.
Atunci când a devenit clar că bugetele vor fi cheltuite altfel decât şi-ar fi dorit geam-başii de fotbal, ei au aruncat din braţe cele două echipe. Azi, blazonul Poli Timişoara şi cel al Universităţii Cluj sunt ţăndări. Iar oamenii ridică din umeri, neputincioşi ori indiferenţi. Dacă cele două comunităţi nu au reuşit să salveze onoarea acestor echipe, cum vor putea ele să se unească în jurul unui proiect cultural?
