Ciobani care dau foc la şnepeniş, turişti care lasă în urma lor focuri aprinse sau culegători de fructe de pădure care aruncă neglijent mucuri de ţigară aprinse. Acestea sunt principalele cauze ale incendiilor care au izbucnit în pădurile din România.
De parcă s-ar fi „vorbit” între ele, incendiile au apărut şi în Argeş, şi în Braşov, Hunedoara, Alba, Covasna, Neamţ, în timp ce în alte zone, precum Sibiu, Mureş şi Harghita au fost focuri, s-au stins între timp, dar autorităţile ţin acele perimetre sub observaţie, pentru că pălălaia se poate reaprinde uşor. Mai ales pe canicula asta, când pământul e lipsit de apă, vegetaţia e uscată, şi mai bate şi vântul cu putere, ca un factor de răspândire a focului.
O centralizare de ieri, făcută de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, arată că la ora asta sunt peste 70 de hectare pe care se manifestă incendiul, ca un total în judeţele deja semnalate.
Argeşul a raportat două hectare, în zona Golului Alpin, între vârfurile Scara şi Boia, pe partea sudică a Masivului Făgăraş. Braşovul anunţă patru hectare de flăcări în apropiere de satul Sebeş, în Golul Alpin, între vârfurile Berevoiescu şi Ţiganu, la 1.500 de metri altitudine. Hunedoara vorbeşte despre 30 de hectare de vegetaţie uscată care a fost cuprinsă de foc în Munţii Şureanu, aproape de comuna Baru.
Alba raportează 25 de hectare unde flăcările „muşcă” din păşunea alpină, dar şi din copacii deja doborâţi, uscaţi, nu departe de comuna Şugag. Covasna are trei hectare cuprinse de flăcări – vegetaţie, dar şi pepinieră de foioase. Sibiul are probleme tot în Masivul Făgăraş, mai precis pe Vârful Muma, unde şapte hectare de vegetaţie ard. Neamţul se confruntă cu o situaţie periculoasă în Ceahlău, dar vegetaţia doar fumegă pe un perete al muntelui. Au fost şi incendii, de zilele trecute, care între timp au fost stinse, în judeţul Sibiu – perimetrul Ocolului Silvic Brateş, dar şi în judeţul Neamţ – comuna Stânceni, judeţul Mureş – nu departe de staţiunea Lacul Roşu şi judeţul Harghita – aproape de localităţile Borsec, Subcetate şi Gheorghieni.
Corzi pentru pompieri, pe poteca alpină
Să stingi focul pe munte, la peste 1.000 de metri altitudine, e un adevărat calvar pentru oameni, oricât de pregătiţi ar fi ei, că sunt pompieri ori salvamontişti. Cum e focul din Bucegi, care s-a aprins încă de duminica trecută, din ce ştie şeful Salvamont Buşteni, Gheorghe Haiduc. Nişte turişti au văzut atunci cum a fulgerat şi vegetaţia s-a aprins în zona numită Creasta cu Zâmbri, la 1.700 de metri altitudine. Focul însă a mocnit după aceea, câteva zile la rând, şi abia de alaltăieri s-a manifestat cu violenţă.
Din fericire, doar vegetaţia a căzut victimă. Salvamontiştii au urcat primii pe munte, instalând corzi pe traseul pe care urmau să vină pompierii. Sunt zone atât de periculoase, încât trebuie să ai de ce să te susţii, să nu cazi în prăpastie. Au venit, ieri şi azi, peste 100 de oameni pe munte, ducând cu ei butelii pline cu apă, ca să stingă incendiul. Salvamontiştii au asigurat zona periculoasă, pentru ca nici un turist să nu intre acolo.
Şapte ore de urcat pe munte până la locul incendiului
Trebuie să urci până la 2.000 de metri altitudine, în Făgăraş, să stingi un incendiu. Se ştie că ieri dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, 80 de oameni, dintre care 40 de pompieri şi restul pădurari, au pornit spre incendiu. Au mers până la locul faptei nu mai puţin de şapte ore. Aveau bidoane la ei. Le-au umplut de la un pârâu aflat la câteva sute de metri de zona în flăcări. La fel s-a întâmplat şi în Munţii Şureanu, unde pompierii au mers kilometri întregi pe jos, până au ajuns în locul în care să se lupte cu focul. Două elicoptere au acţionat ieri în Bucegi, focul fiind astfel pus la respect după numai câteva ceasuri în care aparatele de zbor, aparţinând Unităţii Speciale de Aviaţie a Ministerului de Interne, au vărsat tone de apă peste zona calamitată.
Satul care s-a luptat cu focul pe munte
Dar nu numai autorităţile au intervenit. Un exemplu de spirit civic s-a manifestat în comuna argeşeană Boişoara. Povestea asta am aflat-o de la Salvamont Argeş, apoi câteva amănunte am primit chiar de la localnici. Focul s-a aprins vinerea trecută pe terenurile care aparţin sătenilor. Fiind o comună de munte, aici proprietatea e în devălmăşie, a întregii obşti. Cineva a observat focul, s-a dat alarma în sat, lumea a sărit, care cu ce a putut, au urcat spre păşunea alpină şi fiecare cu ce-a avut la îndemână, mături sau apă, au stins repede flăcările. Altfel, dacă ar fi aşteptat să vină pompierii, până la 1.500 de metri altitudine, probabil că vorbeam şi azi de incendiu la Boişoara.
Ciobanii şi culegătorii de fructe – principalii vinovaţi
Oricine s-ar întreba de unde atâtea focuri în munţi. Asta se întâmplă, evident, pe fondul secetei, pământul fiind uscat, la fel ca şi vegetaţia.
Ce se ştie până acum cu siguranţă e că natura se face vinovată numai în cazul Bucegilor. Acolo a fost un fulger care a stârnit vâlvătaia. Dar în toate celelalte cazuri, vorbind cu salvamontişti ori săteni, rezultă că de vină e numai mâna omului. Cu atât mai mult cu cât nu e prima oară când apar incendii în munţi. Au mai fost şi în alţi ani. Aşa că oamenii care trăiesc la mare altitudine au deja experienţa unor asemenea întâmplări. Asta ne-a spus, de exemplu, şeful Salvamont din Hunedoara, Ovidiu Bodean. Primii pe lista suspecţilor sunt ciobanii care dau foc la şnepeniş, încercând astfel să mărească suprafeţele de păşune. Pe locul secund sunt turiştii care aprind focuri, pentru grătare, apoi pleacă, fără să stingă flacăra. Cele două cauze sunt indicate şi de şeful Salvamont din Vâlcea, Mircea Lera, care mai adaugă o problemă – în perioada asta prin munţi umblă culegătorii de fructe de pădure. Şi ei pot lăsa în urmă un posibil focar de incendiu.
Dacă e să urci pe munte şi să stingi un incendiu, marea prolemă e lipsa drumurilor pe care să te poţi strecura cu o maşină cu tracţiune integrală, spune Adrian David, şeful Salvamont Sibiu. E drept că serviciile Salvamont au oameni care patrulează permanent în munţi.
Aşa cum e Sibiul, care are şase oameni în puncte de permanenţă. Sau cum e Hunedoara, care are 20 de oameni în opt puncte de permanenţă. Dar salvamontiştii au misiunea de a salva turişti aflaţi în pericol de moarte, nu să stingă incendii. „Noi nu avem echipament special pentru stingerea de incendii. Vă spun că am mai fost de multe ori pe munte, la stingere de incendii, şi e foarte periculos să te apropii de focar”, arată Ovidiu Bodean – Salvamont Hunedoara. Plus de asta, arată aceşti oameni, e dificil să tragi pe cineva la răspundere, cât timp nu
l-ai prins asupra faptului.
Cum se întâmplă, de ani de zile, şi în cazul refugiilor salvamont vandalizate. Te trezeşti pur şi simplu cu paguba. De unde să iei vinovatul, acolo, sus, pe munte?! Cât priveşte incendiile din zona alpină, unele din ele, care o iau spre vârful muntelui, împinse de curenţii ascendenţi, se sting de la sine, spun salvamontiştii. Când termină de mistuit vegetaţia şi ajung la stânci, flăcările dispar pur şi simplu. Până la următorul nesimţit, care va aprinde din nou munţii…