Aşezarea, fondată la finalul războaielor dacice, a fost populată până la invazia hunilor.
Vechea capitală a provinciei romane Dacia, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetuza, stârneşte un interes tot mai mare printre turişti. Nu doar cei români vizitează situl arheologic din Ţara Haţegului, ci şi tot mai mulţi turişti străini, dornici să vadă cum arăta o metropolă romană. Istoricii spun că, spre deosebire de alte situri arheologice din Imperiul Roman, colonia Sarmisegetuza are marele avantaj că, peste ruinele antice nu a fost ridicat un oraş modern, astfel că rămăşiţele multor clădiri romane pot fi admirate. Printre acestea se numără palatele administrative, dar şi templul zeiţei Nemesis, templul lui Liber Pater ori vechiul for roman.
În zonă, a început să se dezvolte şi oferta de locuri de cazare ori pentru servirea mesei. Una dintre cele mai mari pensiuni este Sarmis, însă există mulţime de unităţi de cazare. Bineînţeles, mulţi turişti vin cu cortul ori preferă să se cazeze la localnici. „Am venit din Marea Britanie. Sunt interesată de ruinele romane. La noi, am vizitat zidul lui Hadrian, care este situat la frontiera dintre Anglia şi Scoţia, în Italia am vizitat Roma, am fost şi la ruinele romane din Franţa, de la Lyon. Nu mă aşteptam să găsesc asemenea comori în România. Păcat că ele nu sunt puse în valoare aşa cum ar trebui şi nici nu sunt promovate în Occident”, spune una dintre turistele care fotografiază cu pasiune ruinele romane. „Noi suntem din Baia Mare şi am vrut să venim să arătăm copiilor vechea capitală romană. Vom merge şi Sarmisegetuza Regia, care a fost capitala regatului dac. Sunt de părere că, înainte de a cunoaşte lumea, trebuie să ne cunoaştem ţara”, spune Sorin Pop, unul dintre turiştii care se declară încântat de ruinele vechii metropole.
O istorie bogată
Istoria oraşului roman Sarmisegetuza a început la finalul primului război dacic. În depresiunea Haţegului a fost instalată o puternică garnizoană romană, populată cu efectivele Legiunii a V-a Macedonica. La finalul celui de-al doilea război dintre daci şi romani, în 106, la porunca împăratului Traian, a fost fondată colonia romană, iar primii săi locuitori au fost veteranii lăsaţi la vatră după războaiele dacice. Rolul principal în fondarea coloniei l-a avut primul guvernator al provinciei Dacia, Decimus Terentius Scaurianus. Iniţial, oraşul roman avea o suprafaţă de circa 32 de hectare, formă de patrulater şi era împrejmuit cu un zid de apărare înalt de circa 4-5 metri, crenelat. Centrul oraşului roman era forul, acolo unde se intersectau cele două străzi principale ale aşezării, cardo şi decumana. Zidurile aveau porţi acolo unde cele două străzi principale ajungeau la marginea oraşului. Ulterior, oraşul s-a dezvoltat.
La apogeul dezvoltării sale, Sarmisegetuza romană avea circa 25.000 de locuitori şi primise statutul de metropolis. Bogatul oraş roman a fost ameninţat deseori de invazii. De exemplu, de răscoala sarmaţilor, din 117 – 118, înăbuşită de generalul Quintus Marcius Turbo, trimis de împăratul Hadrian. În anul 166, a urmat invazia marcomanilor şi a dacilor liberi. Aceştia au devastat regiunea auriferă din Munţii Apuseni, însă nu au reuşit să cucerească oraşul roman Sarmisegetuza, care a fost salvat de trupele trimise de împăratul Marcus Aurelius. De asemenea, se pare că oraşul a fost vizitat de împăratul Caracalla, în 213, victorios în luptele purtate la nord de provinciile Dacia şi Pannonia. Titlul de metropolis i-a fost acordat oraşului de către împăratul Alexander Severus. În timpul lui Philippus a avut loc invazia carpilor, care au fost înfrânţi, în cele din urmă, iar în timpul lui Decius, goţii şi dacii liberi au pustiit provincia romană, însă capitala a rezistat în faţa atacurilor. Oraşul a fost abandonat de cei mai mulţi dintre locuitorii săi în timpul împăratului Aurelian. A continuat să fie locuit de plebe, care s-a mutat în palatele părăsite. Locuitorii rămaşi au transformat amfiteatrul într-o fortăreaţă. Viaţa aşezării a încetat, însă, în timpul invaziei hunilor. Apoi, pe ruinele aşezării romane, s-a infiripat un sat, care a primit apoi statutul de comună şi care a preluat numele de Sarmisegetuza.
150 de arheologie
Interes faţă de inscripţiile romane de la Sarmisegetuza au arătat cărturarii umanişti. Însă primele cercetări arheologice atestate au început în anul 1835 şi au fost realizate de Johan Michael Ackner, care a descoperit, printre altele, un imens mozaic care o reprezenta pe zeiţa Victoria. În anul 1871, la Deva, a fost creată o Societate de istorie şi arheologie, care a organizat primele săpături sistematice. În perioada interbelică, ruinele au ajuns în grija Comisiunii Monumentelor Istorice, iar cercetările au fost conduse de savanţii Constantin Daicoviciu şi Octavian Floca. De asemenea, în perioada comunistă, cercetările au continuat, inclusiv sub conducerea fiului lui Constantin Daicoviciu, Hadrian. În prezent, arheologii dispun de o bază modernă, iar unele dintre descoperirile lor ajung să vadă lumina tiparului în cele mai prestigioase reviste ştiinţifice de profil din lume.
