Într-un stil clar, curat, ușor de parcurs, Jim Fergus vorbește în cartea sa „Amintirea dragostei“, apărută la Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei, despre dragoste, senzualitate și artă în Parisul anilor ’20, cunoscuți ca fiind „les années folles“ ai secolului XX.
Povestea pornește în anul 2006, când partenera de viață a autorului, Mari, descoperă într-un anticariat din Paris un tablou pe care nu-l poate uita, intitulat „Orgie“, datat 1925 și semnat Chrysis Jungbluth. După ce autorul îi cumpără tabloul, Mari, aflată în pragul morții, dorește să-l lase fiicei sale, deoarece, spune ea, „îmi doresc să se simtă liberă în corpul ei, la fel ca femeile astea. Uite cât de fericite sunt și complet lipsite de rușine… Îmi place foarte mult! Asta-mi doresc pentru fata mea: vreau să se bucure și ea de aceeași libertate, să se simtă bine în propria piele“.
Despre libertatea de a experimenta, despre senzualitate și modul în care se leagă de exprimarea artistică, despre dragoste și acel joie de vivre franțuzesc este povestea pe care ne-o relatează Jim Fergus, pornit să descopere istoria tabloului și pe cea a autoarei lui.
Pentru că, așa cum se spune în debutul romanului, citându-l pe Pierre Louys, „senzualitatea este o condiție tainică, dar necesară și plină de creativitate, a evoluției intelectuale. Cei care n-au simțit până la capătul puterilor cele mai adânci chemări ale cărnii, ca pe o binecuvântare ori ca pe un blestem, nu pot să înțeleagă pe deplin chemarea spiritului“.
Reinventarea vieții și a artei
Plecat din îndepărtatul Colorado, America, să lupte în Franța „împotriva hunilor diabolici“, tânărul cowboy Bogart „Bogey“ Lambert – după ce străbate călare pe Crazy Horse „3.200 de kilometri în 83 de zile, schimbând zece rânduri de potcoave“ va rămâne pe bătrânul continent mai mult decât a gândit. Nu numai rănile grave suferite în război îl țin aici, ci și întâlnirea cu nonconformista pictoriță Chrysis Jungbluth.
Povestea lor de dragoste se desfășoară în boema pariziană, într-un Paris efervescent artistic și literar, unde totul renaște exploziv după ororile primului război mondial. Cartierul Montparnasse „părea o enclavă în mijlocul Parisului. Cei care locuiau acolo de mai mult timp îi spuneau, pur și simplu, village, un loc cu o atmosferă aparte și un fel de energie clocotitoare, care dispăruse în anii războiului, dar răbufnise apoi ca dopul unei sticle de șampanie ce se revarsă pentru a sărbători eliberarea, o nouă formă de expresie și un nou fel de a fi – în fapt, renașterea și reinventarea vieții și a artei.“
În această atmosferă, cu multe personaje pitorești, cei doi descoperă dragostea, dar și împlinirea. Bogey, luptându-se cu fantomele războiului, iar Chrysis constatând că este normal ca „descoperirea treptată a trupului și senzualității proprii să-și găsească expresia în pictură“, iar pasiunea ei pentru viață și experiențe erotice se transformă în culoarea, forma și subiectul artei sale. Lucru perfect redat în tabloul de la care pornește povestea, „Orgie“, ce exprimă viața și bucuria de a trăi, pe care o simți și tu, ca cititor, parcurgând destinul lui Chrysis ca femeie și artistă, fiind tentat să spui, când ai închis cartea, ca orice francez, „c’est comme ça“, asta este, a fost frumos, indiferent de final.