Moartea celor 11 francezi în atentatul din Karachi şi asasinarea ziaristului american Daniel Pearl au avut în comun faptul că erau cetăţenii unor ţări care nu îşi respectaseră contractele de armament cu Pakistanul.
Judecătorul francez Marc Trevidici a obţinut în Statele Unite elemente care lasă deschisă ipoteza că serviciile secrete pakistaneze ar putea fi responsabile de asasinarea, în 2002, a ziaristului american Daniel Pearl, imputată până acum reţelei teroriste Al Qaeda. Există o paralelă între atentatul din Karachi, comis în Pakistan la 8 mai 2002, şi asasinarea ziaristului Daniel Pearl de la Wall Street Journal, comisă cu trei luni înainte în aceeaşi ţară. Fie că este vorba de explozia bombei sau de decapitarea filmată a ziaristului, cauza tragediei este, de fiecare dată, aceeaşi – nerespectarea de către ţările lor a contractelor cu Pakistanul. Pentru Daniel Pearl, acordul privind livrarea de avioane F-16, semnat în 1990 cu SUA. Pentru salariaţii Direcţiei de construcţii navale (DCN), din care 11 au fost ucişi în atentat, este vorba de contractul Agosta, încheiat cu Franţa în 1994 şi care prevedea livrarea de submarine.
În ambele cazuri, în spatele aparenţei pur „islamiste” a operaţiunilor, implicarea serviciilor secrete pakistaneze (ISI) a devenit indubitabilă. Trevidici, însărcinat cu anchetarea pistei teroriste a atentatului din Karachi în care au fost ucişi 11 francezi ce lucrau la construcţia de submarine, a precizat că FBI a redeschis ancheta legată de Pearl şi consideră că vinovaţii islamişti desemnaţi nu sunt cei reali. Americanii s-au interesat îndeaproape de o ciudată revendicare a răpirii în ianuarie 2002 a lui Daniel Pearl, care a fost decapitat luna următoare. Crima a suscitat emoţie în lumea întreagă din cauza difuzării înregistrării video a ostaticului şi a uciderii lui. În revendicarea parvenită în 2002 autorităţilor americane li se cerea acestora livrarea către Pakistan a avioanelor de luptă F-16, blocată de o problemă juridico-diplomatică. FBI se află în posesia audierilor unui islamist condamnat la moarte în Pakistan pentru această crimă, Ahmed Omar Cheikh, considerat astăzi ca nevinovat. Oliver Morice, avocatul familiilor victimelor din dosarul francez, declară că „ni s-a servit o versiune oficială privind Al Qaeda pentru asasinarea lui Daniel Pearl şi aflăm astăzi că totul s-a prăbuşit şi cel condamnat este inocent”.
Raportul Nautilus
Trevidici s-a interesat de acest episod pentru că se află pe pista unei posibile acţiuni comandate de serviciile secrete din Pakistan în dosarul atentatului din Karachi. Pista a fost deschisă în 2008 de un raport al unei anchete private remise Direcţiei construcţiilor navale (DCN), aşa-numitul „raport Nautilus”, care menţiona atunci ipoteza unei manipulări în afacerile Pearl şi Karachi. Islamiştii condamnaţi la moarte iniţial pentru atentatul din Karachi au fost achitaţi şi acum se estimează că atentatul a fost motivat de neînţelegeri privind plăţile comisioanelor din cadrul contractelor submarinelor Agosta şi de o posibilă corupţie legată de prezidenţialele franceze din 1995. În cadrul vânzării submarinelor franceze în Pakistan, comisioanele au fost vărsate decidenţilor pakistanezi, practică legală la acea epocă. Dar acestora li se adăugau retrocomisioanele, prin care o parte a sumelor revenea ilegal în Franţa în profitul responsabililor politici francezi. Doi judecători ai polului financiar din Paris încearcă să verifice dacă acele retrocomisioane ar fi putut contribui la finanţarea ilicită a campaniei prezidenţiale a lui Edouard Balladur, Nicolas Sarkozy fiind purtător de cuvânt. După victoria sa din 1995, Jacques Chirac a decis încetarea plăţii comisioanelor şi justiţia nu exclude ca această oprire să fi cauzat atentatul din mai 2002 din Karachi, care a costat viaţa a 15 persoane, din care 11 francezi, care lucrau la construirea acestor submarine în cadrul contractului Agosta.
Cheikh, agent ISI
Din 2002 până în 2007, judecătorul însărcinat cu ancheta, Jean- Louis Bruguiere, a privilegiat teza unui atentat kamikaze perpetuat de un islamist Al Qaeda. Ieri, Morice declara pentru presă: „ Acum nu mai putem afirma că trupul autopsiat era al islamistului kamikaze”.
În SUA, judecătorul Marc Trevidici a obţinut o audiere capitală – cea a lui Omar Cheikh, un pakistano-britanic închis la Guantanamo şi considerat organizatorul răpirii lui Daniel Pearl şi suspectat că ar fi agent ISI. În momentul răpirii ziaristului, răpitorii trimiseseră două e-mailuri autorităţilor americane şi printre condiţiile puse pentru eliberarea ostaticului lor figura executarea contractului semnat în 1990 cu SUA de livrare a avioanelor F-16 sau, în lipsă, „rambursarea cu dobândă a plăţilor efectuate de Pakistan pentru avioane”. Referinţă cel puţin stranie pentru răpitorii creditaţi a fi animaţi doar de obiective religioase.
La cererea lui Trevidici, justiţia americană l-a chestionat pe Omar Cheikh şi acesta a identificat formal e-mail-urile. Pentru judecătorul francez, autentificarea acredita conţinutul raportului Nautilus, care după 2008 a reprezentat filonul anchetei sale. Claude Thevenet, fost agent DST, ex-serviciul de informaţii din cadrul Ministerului de Interne, care a publicat acel raport, consideră că răpirea lui Pearl a fost un avertisment adresat Franţei.
Concret, negocierile legate de „contractul F-16 îngheţat” de Washington au fost un „avertisment” pentru ca Franţa să onoreze plăţile retrocomisioanelor prevăzute în contractul Agosta cu Pakistanul.
Raportul Nautilus, redactat în 2002 la cererea DCN, preciza că atentatul din Karachi avea „scop financiar” şi viza obţinerea plăţii comisioanelor neonorate din contractul Agosta.
