Aproape că admir efortul Moscovei de a-i convinge pe aliaţii est-europeni ai SUA că Donald Trump e la mâna lui Putin, un naiv șantajabil. Mă uit uimit câți ziariști înghit aceasta minciună, ba chiar o amplifică, și cât de mulți oameni decenți, dornici să se informeze, cad in această cursă.
Iar in România, situația este și mai tristă: media, controlată de oameni aflați la pușcărie sau pe drumul spre ea, are tot interesul să slăbească parteneriatul cu Statele Unite. Pentru Ghiță și Voiculescu, salvarea vine de la Răsărit, nu de la un stat de drept, cu o democrație consolidată.
Dragi prieteni din România, credeți că un personaj precum Donald Trump acumula o avere impresionantă și, ulterior, trecea prin două campanii dure – una în interiorul Partidului Republican, alta la nivel național – dacă era vreun caraghios care alerga după prostituate, la Moscova, ca să ajungă astfel la mâna lui Putin?
Vă las să răspundeți singuri la această întrebare.
Eu vă recomand să vă uitați la primele fapte ale echipei de tranziție a lui Donald Trump. Am mai scris despre James „Mad Dog” Mattis, viitorul secretar al Apărării. Un general ferm, excelent pregătit teoretic – „a thinker”, spun jurnaliștii care îl cunosc – care a avertizat din timp Administrația Obama în legătură cu riscurile care vin dinspre Rusia și Iran. Să ne concentrăm, azi, pe biografia și declarațiile lui Rex Tillerson, cel care urmează să conducă Departamentul de Stat.
Presa afiliată Partidului Democrat din SUA a făcut mare caz de faptul că, fiind în fruntea companiei petroliere Exxon, el a încheiat un acord cu Rosneft, o uriașă companie rusă, controlată de un oligarh apropiat lui Putin. Wall Street Journal a publicat însă, la 10 ianuarie, și cealaltă parte a poveștii, pe care democrații au ignorat-o. Când Tillerson i-a pus un contract în față lui Igor Sechin, șeful Rosneft, omul lui Putin l-a rupt în două.
Tillerson a zâmbit și a așteptat: Rosneft a semnat până la urmă acordul cu Exxon, pentru că nu avea alte opțiuni.
Acesta este omul pe care Trump l-a ales să negocieze cu rușii, tocmai pentru că știe când trebuie să fie inflexibil, pentru că are talent de negociator și pentru că înțelege cum funcționează puterea de la Kremlin. Faptul că îl cunoaște pe Vladimir Putin îl face sensibil la cântecul de sirenă al Moscovei? Eu nu cred. Dimpotrivă, îl va ajuta să înțeleagă și să anticipeze mai ușor reacțiile unei puteri dictatoriale.
De altfel, până și CNN sublinia faptul că, la audierile din Congres, viitorul secretar de stat a afirmat clar că Rusia reprezintă „o primejdie”. Și cred că mulți est-europeni, de la Baltica la Marea Meagră, sunt de acord cu Tillerson atunci când spune că răspunsul Administrației Obama la invadarea Crimeei a fost slab – printre altele, a refuzat să ajute cu arme regimul de la Kiev. Statele Unite și-au asumat obligații față de Ucraina în 1994, când această țară a renunțat la arsenalul nuclear și, la Budapesta, s-a încheiat un memorandum cvadripartit, semnat și de Rusia și Marea Britanie.
Aceste obligații au fost abandonate de președintele Obama.
Eu, ca român, înțeleg uriașele temeri ale est europenilor, care sunt îngrijoraţi că marile puteri vor face din nou înțelegeri peste capul lor. Din 1772, când „tortul polonez” a fost împărțit între Rusia, Prusia și Imperiul Habsburgic, în 1940, când Ribbentrop s-a înțeles cu Stalin, sau 1943, când Chirchill i-a cedat aceluiași Stalin estul Europei, am tot trăit experiența tristă de a fi niște simpli pioni în jocul marilor puteri.
Dar, ca român care locuiște în Texas și care l-a votat pe Donald Trump urmărind foarte atent evoluția sa politică, vă spun: viitorul președinte al SUA nu este în nici un caz un nou Neville Chamberlain care să-i cedeze, cu naivitate, vreunui Hitler al vremurilor noastre. Nu se va întâmpla asta.
Însă, în loc să ne uităm la drobul de sare, eu aș fi mai îngrijorat și aș acționa împotriva uriașei propagande de sorginte moscovită, cu legături în lumea mogulilor autohtoni, care dorește să distrugă legătura dintre SUA și România.
Această propagandă este reală, deschideți televizorul și vă ciocniți de ea. Interesele corupților locali se suprapun 100% cu cele ale Moscovei. Faptul că Dan Voiculescu provine din vechea Securitate, iar Sebastian Ghiță este o creație a noii Securități, fac situația și mai periculoasă.
Administrația Trump, sunt convins, va fi aliatul României în lupta ei atât cu dușmanul din exterior – Rusia – cât și cu cel din interior – marii corupți, lipsiți de scrupule și gata să ofere orice, oricui, pentru a scăpa de pușcărie.
