În penultimul weekend al lunii ianuarie, Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Chișinău a venit la Bucureşti. Reprezentațiile au făcut parte din a patra ediție a turneului “Teatru românesc la București, Iași și Chișinău”.
Σ Maria Capelos
P
rimul spectacol a fost des-chis de Ion Caramitru, directorul Naționalului bucureștean, ambasadorul Republicii Moldova la București, Mihai Gribincea, și Radu Boroianu, președintele Institutului Cultural Român.
Acesta din urmă a subliniat că proiectul intră într-o zonă a firescului. “Omagiem împreună și pe acești strămoși ai noștri care au pus împreună bazele acestei culturi”, a precizat Radu Boroianu. Discursul lui Ion Caramitru mi s-a părut interesant prin amestecul de ironie și adevăruri istorice, sensibile mai mult ca niciodată în momentul de față, rostite pe un ton egal, aparent fără nuanțe, bine dozat. “Avem în comun limba română, (…) dar și speranțele într-un viitor întregitor”, a precizat acesta, după ce și-a exprimat regretul că nu este prezent și președintele Republicii Moldova.
Un scriitor mai puțin
cunoscut generațiilor tinere
Trecând peste importanța proiectului, ce arată încă o dată, dacă mai este nevoie, unitatea de limbă și de cultură de o parte și de alta a Prutului, de necontestat de altfel, spectatorii au putut vedea o reprezentație plăcută care a avut, printre altele, și meritul de a readuce în memoria noastră un scriitor român mai puțin sau deloc cunoscut generațiilor tinere, oarecum pe nedrept uitat, Gib Mihăescu.
Dramaturg, nuvelist și prozator, născut la Drăgășani (1894-1935), decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial, a profesat ca avocat în orașul natal și la Chișinău. Este autorul volumelor de nuvele “Grandiflora” și “Vedenia”, al romanelor “Rusoaica”, “Brațul Andromedei”, “Femeia de ciocolată”, “Zilele și nopțile unui student întârziat”, “Donna Alba” și al unor piese de teatru adunate în volumul “Pavilionul cu umbre”.
Prima reprezentație a Teatrului Național din Chișinău a fost o piesă intitulată “În ochii tăi fermecători”, după Gib Mihăescu. Regizorul Alexandru Vasilachi a selectat fragmente sugestive din nuvelele și romanele lui Gib Mihăescu, închegând un spectacol al cărui titlu este inspirat de un tango al lui Cristian Vasile, celebru în anii ’20.
Prinși între datorie
și senzualitate
De altfel, muzica interbelică, semnată de Jean Moscopol, Cristian Vasile, Titi Botez, majoritatea interpretată live, potențează frumos cele trei planuri ale piesei: cel de caba-ret, cel al bărbaților înșelați din mica localitate română de pe granița de pe Nistru și cel al garnizoanei ofițerilor puși să păzească granița. Spectacolul având ca filon de legătură erotica obsesivă din opera lui Gib Mihăescu, contrastul dintre senzual și spiritual, strecoară constant elemente de istorie a anului 1922, când suntem anunțați că se petrece acțiunea, dar și de memorie colectivă din România Mare, când granița noastră era pe Nistru.
Mica localitate de graniță este locul nu numai al dilemelor amoroase, al bărbaților înșelați de femeile dornice de dragoste, prezenți în secvențe burlești, ci și al frământării ofițerilor din garnizoana de pe graniță ce nu au voie să lase grupul care vrea să treacă în România pentru a scăpa de “iadul bolșevic”. Prinși între datorie și senzualitatea pe care o transmite frumoasa rusoaică numită când Evanghelina, când Eva, în funcție de care parte a originilor ei se dorește a fi prezentată, ofițerii fac gesturi disperate și tragice, subliniate uneori de planul din spate al cabaretului sau de împletirea scenelor cu dramoletele personale ale cuplurilor din localitatea de graniță. Totul se petrece la graniță. Granița dintre societăți diferite, dintre împliniri și dorințe, dintre seriozitate și superficialitate, dintre iubire și datorie, dintre firesc și penibil, dozată în scenă între tragic și comic. Iar actorii Teatrului Național “Mihai Eminescu” au dat frumos viață persona-jelor, reușind să ne facă să râdem sau să reflectăm în funcție de situație.
„În ochii tăi fermecători“, pus în scenă de actorii de la Chișinău
