Piaţa Universităţii şi Mineriada din 13-15 iunie au fost pe primele pagini ale celor mai importante publicaţii europene şi americane. România era o „ţară barbară”, plasată în spatele Cortinei de Fier.
Mineriada a adus la Bucureşti ziarişti străini care refuzau să creadă că astfel de violenţe mai pot exista într-o ţară europeană de la sfârşitul secolului XX, la doar câteva luni de la instaurarea democraţiei. „Minerii din România ajută la reinstaurarea dictaturii”, titra publicaţia americană Chicago Tribune pe 15 iunie 1990, continuând: „După şase luni de la Revoluţia care l-a înlăturat pe Nicolae Ceauşescu, România a alunecat spre o nouă dictatură condusă de foştii comunişti şi pusă în aplicare de mii de mineri furioşi şi înarmaţi”. Zgomotul bâtelor ajunsese peste Ocean, iar imaginea României era compromisă. The New York Times scria, cu litere de-o şchioapă: „Evoluţie în Europa; Minerii români invadează Capitala”, după care nota: „Răspunzând la apelul de urgenţă al preşedintelui Iliescu, mii de mineri din nordul ţării au coborât, astăzi, în Capitală, înarmaţi cu bâte din lemn şi bastoane de cauciuc, în căutarea unei crunte răzbunări pentru manifestaţiile anti-guvernamentale”.
Democraţie apărată cu bâte
Jurnaliştii străini au văzut cum democraţia românească era apărată cu bâte, morţi şi oase sfărâmate. Publicaţiile occidentale scriau despre studenţii bătuţi, despre devastarea Facultăţii de Arhitectură, despre vandalizarea sediilor partidelor de opoziţie şi despre ura minerilor faţă de intelectuali. Sloganul „Moarte intelectualilor” a zguduit opinia publică occidentală. Publicaţia franceză „Le Monde” scria despre „trei elemente sinistre în discursul de la 13 iunie al lui Iliescu”, care „începe prin a denunţa rebeliunea legionară, aluzie la Garda de Fier fascistă a anilor ’40”. Jose-Alain Fralon scria, la scurt timp, într-un alt articol: „În timp ce Opoziţia îşi pansa rănile în urma revoltei minerilor, liderii-studenţi cereau azil politic în străinătate şi mulţi bucureşteni continuau încă să se închidă în case, de teama minerilor”. „Minerii români pleacă după ce protestele au încetat”, „Revoltele au izbucnit în Bucureşti; Soldaţii au declarat că vor deschide focul”, „Revoluţionarii păcăliţi s-au întors împotriva moştenitorilor aleşi ai lui Ceauşescu” sau „Opoziţia română cere ajutor Occidentului pentru a lupta cu represiunea” sunt doar câteva dintre titlurile vremii care completează tabloul mineriadelor, văzut din Occident. România redevenea o ţară barbară. 
