În seara de 1 ianuarie 1990, eram în aeroportul din Minneapolis, conform contractului semnat cu Universitatea de Stat Minneapolis-Minnesota. Am fost cazat în casa de oaspeţi a universităţii. Condiţii excelente. Eram la 50 de metri de facultate. Eram bine pregătit.
Am ales program dificil, matur, aveam peste 2 luni să-l pregătesc. J. Brahms, Simfonia a‑IV‑a, în mi minor, Mussorg-sky-Ravel „Tablouri dintr-o expoziţie”, Minnesota este un stat mare. I se spune „statul celor 1.000 de lacuri”, stat nordic, se învecinează cu Canada. Stat foarte bogat. Ruşii îşi cumpără grâul din Minnesota în fiecare an, de zeci de ani. Au o facultate de medicină extraordinară, au multe business-uri în IT şi echipament medical sofisticat. Au o filarmonică foarte bună şi o sală superbă. Au operă. Au un teatru de un înalt nivel profesional. Mi-au vorbit în termeni superlativi despre regizorul Liviu Ciulei, care şi-a petrecut în Minneapolis trei ani.
Decanul facultăţii mele era Dr. Karen Wolff, ulterior cu aceeaşi funcţie la Oberlin College Conservatory of Music, OH, apoi la Universitatea Michigan, Ann Arbor, MI, unde ne-am reîntâlnit. Campusul Universitar din Minnesota este foarte frumos, este străbătut de Mississippi, care acolo arată ca un râuleţ. Peste pod se află un alt oraş, Saint Paul. Li se spune „Twin Cities”. Oraşele Gemene. Saint Paul este o bijuterie. Are o orchestră foarte bună, „Saint Paul Chamber Orchestra”. Am dat un interviu lung în cotidianul statului „The Minnesota Daily”. Am fost prezentat la televiziunea locală, privind cariera mea şi ce se întâmplă în România. Am avut două concerte cu câte 5.000 de spectatori fiecare. Studenţii mi-au spus că au învăţat enorm în cele peste două luni în care le-am predat.
Richard Haglund, percuţionist, căruia i-am predat dirijat, are actualmente trei orchestre în statul Illinois. I-am aranjat două apariţii cu Filarmonica din Timişoara. Din Minnesota am plecat spre Europa, în Germania la Hoff. Din Nürnberg am telefonat în ţară. Mama mi-a spus să nu vin acasă. În vocea ei era frică. De la gara din Nürnberg am trimis două geamantane pline, la Cluj. Undeva pe drum au fost deschise. Întors în Bloomington, urmăream la ştiri ce se întâmplă în Târgu-Mureş pe 15 martie şi ulterior. În următoarele două luni, am primit trei telegrame (le mai am), din Satu-Mare. Insistau să vin acasă. Am venit pe 6 iunie. Andrei Pleşu, ministrul Culturii, a semnat decizia prin care eram numit director general şi prim dirijor al Filarmonicii din Satu Mare.
