Institutul Cultural Român a anunțat că susţine participarea filmului românesc la Berlinala 2017, în cadrul secțiunilor “Competiție”, “Berlinale Talents” și “Co-production Market”.
În deschiderea anunțării participării la Berlinala 2017 a filmului “Ana, mon amour”, ce va fi prezentat în secțiunea “Competiție” a festivalului, Radu Boroianu a ținut să sublinieze că are “speranțe în echipa acestui film, în tinerețea echipei. Nu știu să avem o industrie a filmului. Construcția noastră instituțională este foarte șubredă. A promova filmul românesc, în general valorile românești, e un lucru de durată, fără pauză”.
Filmul, adaptare după romanul “Luminița, mon amour”, este, după spusele autorului cărţii și co-scenarist, Cezar Paul-Bădescu, foarte diferit, chiar dacă se ține de litera romanului. Cele două explorează lucruri diferite, pornind de la un punct comun – o afecțiune nervoasă. “Această afecțiune joacă rolul de catalizator, grăbește reacțiile din cadrul relațiilor de cuplu”, sublinia Cezar Paul-Bădescu. În timp ce romanul se duce mai degrabă spre o zonă socială, filmul este interesat de relația dintre dependență și co-dependență.
Un pic mai mult despre sine
Relații complicate, pentru care interpreții principali ai filmului au trecut personal pe la psihanalist, în ideea de a înțelege și juca cât mai autentic personajele. Pentru actorul Mircea Postelnicu, interpretul lui Toma, filmul “a fost un drum și o descoperire”. L-a făcut să înțeleagă “un pic mai mult despre ce e cu mine în lumea asta și despre relațiile pe care le am eu cu oamenii din jurul meu”. Pentru Diana Cavallioti, personajul Ana a fost o mare provocare, “o luptă”, ea mărturisind că “am lăsat cumva să iasă la suprafață lucruri extraordinar de personale pentru mine și, dacă vorbim de relații interumane, pentru mine a fost o luptă, ceea ce am reușit să rezolv”. Iulia Lumânare, co-scenarist și ea, dar și partener de platou al regizorului Călin Peter Netzer, a ținut să precizeze că dorința acestuia a fost să facă “un film nu despre psihanaliză, ci psihanalitic”.
Și, continuând pe această latură a filmului, Adrian Titieni, interpretul psihanalistului din film, după ce și-a declarat “invidia” pentru ce au realizat colegii lui în film, a precizat că este vorba despre “două roluri complexe și provocatoare, care au putut să treacă ecranul și să-l facă pe spectator să se psihanalizeze”.
Publicul a fost unul dintre elementele care a apărut în mai toate luările de cuvânt. Astfel, producătorul filmului, Oana Iancu, punându-se în postura de privitor al filmului, a precizat că “este un film care are nevoie de un public activ, un film viu care își are sensul în spectator”, el fiind cel care poate pleca din sală cu sensuri diferite. De aici până la problema spectatorului român al filmului românesc nu a mai fost decât un pas. Adrian Titieni a adus în discuție problema sălilor de cinema, spunând că “publicul român vine la filme românești dacă are un cadru. Nu avem acest cadru”, Cezar Paul-Bădescu ducând discuția către educația acestui public.
Tot mai premiaţi
Actorul Tudor Aaron Istodor, prezent în calitate de partici-pant la secțiunea „Shooting Stars“, a afirmat că prezența la festival reprezintă „o șansă“, iar regizorul Ioana Mischie, care va fi prezentă la „Berlinale Talents“, și-a exprimat speranța în realizarea unor contacte utile pe viitor.
Ceea ce este sigur, dincolo de problemele interne ale cinematografiei românești, este că românii sunt din ce în ce mai vizibili și mai premiați la marile festivaluri de film din lume, iar standul din acest an de la Berlinală va fi unul special, după cum a precizat Alina Sălcudeanu, coordonatoare a Departamentului de Relații Internaționale al CNC. Această instituție sprijină, alături de ICR, implicat încă din 2008, prin ICR Berlin, prezența la Berlinală a șase filme. De asemenea, standul României la Berlinală va avea anul acesta în cadrul European Film Market, cu o grafică specială, un catalog Romanian Films ce va oferi – în limba engleză – informații despre toate filmele românești cu premiera în ultimii doi ani, dar și despre cele care vor fi lansate în anul următor sau aflate în etapa de dezvoltare.
Premiera internațională a filmului “Ana, mon amour” va fi pe 17 februarie, la cea de-a 67-a ediție a Berlinalei (9-19 februarie), urmând ca din 3 martie el să fie vizionat și în cinematografele din România.
