Candidatura la primăria Sectorului 3 a lui Robert Negoiţă, percepută iniţial ca o glumă proastă a USL, a devenit o glumă sinistră din momentul în care s-a văzut că omul are şanse să câştige. Un personaj precum Robert Negoiţă nici măcar nu ar gravita pe orbita politicii într-o ţară civilizată, darămite să fie considerat favorit pentru o funcţie publică. Robert Negoiţă reprezintă,din acest punct de vedere, tot ceea ce este profund greşit cu democraţia românească în general şi cu alegerile de duminică în particular.
Domnul Robert Negoiţă datorează 45 de milioane de euro statului român, motiv pentru care ANAF-ul i-a pus averea sub sechestru. Acest mic amănunt nu l-a împiedicat pe deputatul de Teleorman – fieful lui Liviu Dragnea, să nu uităm, unde mandatul PSD e garantat – să doneze în continuare bani la partid, uneori peste limita admisă de lege, cum a făcut-o în 2009. Poate că există un bun motiv pentru care domnii Victor Ponta şi Crin Antonescu au acceptat să fie prezenţi alături de domnul Negoiţă pe uriaşele afişe electorale care împânzesc centrul Capitalei, dar reputaţia nepătată a celui din urmă nu pare să fie unul din ele. Pentru că, dacă este vorba de bani pentru partid, trebuie să mai amintim că domnul Negoiţă face obiectul unei cercetări penale pentru spălare de bani alături de Viorel Hrebenciuc şi Sebastian Ghiţă pentru modul în care au gestionat fondurile din campania lui Mircea Geoană. Aşa că, dacă vorbim despre bani negri pentru campanie, nu vă întrebaţi pentru cine flutură banner-ele electorale ale domnului Negoiţă. Pentru voi flutură!
Sechestrul pus pe avere nu l-a împiedicat pe Robert Negoiţă nici să organizeze tururi electorale pentru pensionari care au inclus şi o masă la hotelul de patru stele Rin din capitală, despre care Negoiţă se laudă că este cel mai mare din Europa, de parcă asta ar însemna ceva. Când eşti un pensionar care îşi drămuieşte fiecare leu în fiecare lună şi, dintr-o dată ţi se iveşte ocazia să iei masa gratuit la un hotel de patru stele aparţinând unui candidat la primărie, ţi se schimbă întrucâtva perspectiva asupra calităţii acestuia. Robert Negoiţă are aşadar meritul de a fi redat expresiei „pomană electorală” sensul originar. În varianta Negoiţă, dacă „pomană” îi zice, atunci pomană le dăm, ce atâtea scrupule şi fasoane morale.
Sechestrul pe avere nu îl împiedică pe Robert Negoiţă să finanţeze mai multe publicaţii, printre care ziarul bulevardier gratuit Ring, care, în ultima vreme este plin numai de „dezvăluiri” incendiare despre presupusele ilegalităţi comise de contracandidatul său, primarul Liviu Negoiţă. Acum, cu siguranţă că există semne de întrebare privind modul în care Liviu Negoiţă a autorizat construcţia unui complex rezidenţial pe o bucată din parcul IOR, întrebări ridicate la vremea respectivă şi de România Liberă sau despre modul în care au fost alocate fondurile pentru anveloparea blocurilor – o afacere uriaşă şi o invitaţie cu chenar aurit la corupţie pentru orice primar din orice Univers – dar faptul că-şi foloseşte propriile publicaţii într-un mod atât de flagrant de lipsit de orice etică pentru a-şi hărţui contracandidatul, îi oferă lui Robert Negoiţă un avantaj electoral nemeritat şi ilicit.
Cu siguranţă, sechestrul pe avere nu pare să-i creeze probleme financiare lui Robert Negoiţă şi nici nu pare să-i dea insomnii. Domnia sa pare să aibă alte lucruri pe cap. Lucruri pe care le-am aflat din stenogramele dosarului privind prostituatele minore în care sunt consemnate mai multe convorbiri între domnul Negoiţă şi proxeneţi în care domnul Negoiţă se arată foarte interesat de soarta, bunăstarea, fericirea şi buna dispoziţie ale unor domnişoare de 17-18 ani, un interes împărtăşit şi de colegul său Nicu Bănicioiu şi privit cu multă îngăduinţă de Victor Ponta, probabil în semn de recunoştinţă faţă de minunata nuntă organizată de acelaşi hotel Rin pentru Victor şi Daciana.
În orice ţară civilizată, un om prins în hăţişul atâtor scandaluiri şi cu reputaţia pătată de asocierea cu traficul de persoane şi prostituţia cu minore ar trebui să aibă interzis la o carieră politică şi nici măcar nu ar trebui să fie în situaţia să-i treacă prin cap să candideze pentru o funcţie publică. În America, primarii sunt la mare preţuire ca lideri ai comunităţilor locale şi de aceea formula de adresare este „Your Honour”, la fel ca la judecători, pentru că se presupune a servi în această calitate ca are ceva de-a face cu onoarea. Cumva, cuvântul „onoare” nu pare să stea foarte confortabil alături de numele unor domni precum Robert Negoiţă sau Radu Mazăre despre care Negoiţă susţine că îi este model. Dar faptul că îi acceptăm şi acceptăm în continuare cu oarecare veselie inconştientă să ne conducă, spune mai multe despre noi decât despre ei. Faptul că acceptăm, de exemplu, ca politicienii condamnaţi pentru corupţie să ocupe aceleaşi funcţii în stat ca acelea de care au abuzat în primul rând este semnul unei demisii morale a românilor. Or, demisia morală este semnul degradării substanţei etice a naţiunii şi, în ultimă instanţă, a substanţei ei democratice. De aceea şi la alegerile de duminică vom continua să alegem aceiaşi baroni corupţi – Robert Negoiţă cu alte chipuri şi alte nume – care îşi vor bate în continuare joc de banul public şi de voturile noastre ca şi cum n-am conta şi totul va rămâne neschimbat în România.
P.S. Acest autor locuieste in Sectorul 2 al Bucurestiului si este nemultumit ca va fi obligat sa voteze din nou contra (sau pentru) domnul Neculai Ontanu, si marturiseste, totodata, ca nu are absolut niciun interes personal in alegerile de la Sectorul 3.
