Am dat primul interviu în presa americană, pe data de 11 martie, 1988, în „The Indianapolis Star”, cotidianul statului Indiana. Am evitat răspunsurile la întrebările politice. Nu voiam ca cei rămaşi acasă la Cluj, să aibă de suferit.
Comunismul şi Securitatea puteau fi extrem de dure. Interviul, foarte extins în ziar, se referea la concertul Beethoven pe care urma să-l susţin pe 13 martie, duminică, cu Orchestra de Cameră din Indianapolis. În Sala Muzeului de Artă din Indianapolis. Program: Uvertura Coriolan, Concertul pentru vioară şi orchestră, Simfonia a-II a în Re. Solist mi-a fost Sherban Lupu, originar din Braşov. Un violinist mediu, mână stângă mică, sunet mic. Ulterior, mi-a fost concertmaestru. Am fost surprins să aflu la Cluj că i s-a acordat titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică.
Acesta este un alt aspect al nimicniciei celor din Cluj, după 1989. Ignoranţa a determinat, ca toţi şefii instituţiei, după 1989, să participe la degradarea insituţiei. S-a eliminat voit excelenţa. Am fost eu însumi profesor timp de trei ani la Cluj, după 2007. Raportat la învăţământul american, Clujul este o catastrofă. Mi s-a şoptit că se dau chiar bani pentru acordarea titlurilor universitare onorifice. Poate o invenţie. La un anumit nivel, americanii sunt extrem de bine educaţi, muncitori, cu o cultură solidă, extrem de rafinată. Cei specializaţi în cultura europeană sunt imbatabili. Superiori europenilor. Asta datorită unei curricule bine sistematizate şi a cerinţelor la nivel de excelenţă în anumite universităţi. Toate completate de profesori cu un înalt nivel profesional. Am predat istoria artei, orchestră, cursuri de dirijat, în universităţi mari americane.
Concertul „all Beethoven” a avut un mare succes şi a condus la numirea mea pe funcţia de Dirijor Asistent al Orchestrei. Au urmat serii de concerte în Indianapolis, Carmel, Minneapolis, Lincoln-Nebraska. O sinteză a ce înseamnă cultura clasică europeană în America, ar fi că America este o extensie a culturii noastre. Au preluat si au dezvoltat într-un stil particular, de neconfundat, a tot ce este european. Şi atunci când se iscă controverse, chiar politice, acestea sunt doar mici asperităţi, care duc spre explorarea frumosului. Sunt romancieri, oameni politici, industrii artistice de mare anvergură, opere, filarmonici, solişti, instrumentişti, şcoli, ieşite din comun. „Outstanding”. Am iubit tenacitatea în bătălia pentru „cel mai bun”, a americanilor. Trage totul în sus, în ascensiune, spre progres.
