Dacă am fi căutat un laborator naţional mai potrivit pentru cele mai cinice şi mai lipsite de temei experimente, nimic nu s-ar fi ridicat la nivelul educaţiei româneşti.
Cocktailul de incompetenţă, indolenţă şi interese financiare subterane au transformat învăţământul, începând cu 1990, într-o zonă insalubră a societăţii româneşti, făcându-l incompatibil cu excelenţa şi doar o marcă supremă a rezistenţei maligne la reformă.
Este, de aceea, o ipocrizie să deplângi manelizarea continuă a tineretului şi a României, dar în acelaşi timp să dai asigurări cu iz electoral că tot mârlanul îşi va lua bacalaureatul şi va avea acces la o diplomă universitară privată, chiar dacă o arde mai mult prin cluburi şi mai puţin prin biblioteci.
Ipocrizie se numeşte şi gâdilarea patriotismului local cu pana olimpicilor din loturile naţionale de matematică, fizică, etc., atâta timp cât aceşti tineri merituoşi reprezintă o excepţie şi nu o regulă: ei depind strict de creierele şi de dorinţa lor individuală de a se afirma, nu în ultimul rând de cei câţiva profesori talentaţi şi onorabili care îşi ocupă cu ei tot timpul, iar nu de instrumentarul ruginit al sistemului naţional de învăţământ.
Însă chiar şi confruntaţi cu realitatea crudă, sunt prea puţini acei politicieni şi dascăli dispuşi să admită că sistemul educaţional din România a dobândit în ultimii 20 de ani structura unei societăţi de lumea a treia: avem o majoritate covârşitoare de mediocri şi submediocri, iar la celălalt capăt găsim o elită restrânsă de oameni capabili şi foarte capabili.
Cei din prima categorie îşi fac, în general, cuibul în ţara natală, iar ceilalţi îşi iau imediat zborul, căci orizontul lor e larg. Halal perspectivă, pentru interesul naţional!
Or, prin ceea ce face în ultimele săptămâni, actuala guvernare ne dă sinistre asigurări că depravarea intelectuală va continua în şcoala românească.
În ciuda zorilor de reformă care au debutat sub mandatul fostului ministru Funeriu, restauraţia care se petrece sub ministeriatul sindicalistului Pop întăreşte pesimismul.
Dar Liviu Pop, cât o fi el de şef al Educaţiei în Guvernul Ponta, este doar vârful aisbergului şi o biată marionetă prin care interesele obscure lucrează la temelia unui sistem deja bolnav.
De pildă, domnia sa are de gând să revină la strângerea cotizaţiilor sindicale ale profesorilor de către ministerul pe care îl conduce, o metodă aberantă care abia fusese abolită de precedenta guvernare, evident, după o luptă la cuţite cu interesele meschine.
Apoi, tot domnul Pop are de gând să grăbească introducerea bacalaureatului diferenţiat, însuşindu-şi argumentaţia sindicatelor din învăţământ şi a reprezentanţilor universităţilor particulare, aceştia din umă disperaţi să-şi asigure materie primă pentru tiparniţele lor de diplome.
În plus, după şocul de la Bacalaureat 2011, toată „lumea bună” din sistemul educaţional vrea în 2012 spălarea la lighean a păcatelor, iar la USL par să fi găsit în sfârşit săpunul potrivit.
Şi îl cred pe ministrul Liviu Pop că este consonant cu astfel de puneri în chestiune: în cazul său avem de-a face cu genul acela de „intelectual” român care, pentru a-şi umfla CV-ul golaş ca puiul din rasa „Fraţii Petreuş”, se laudă public cu talentul de a copia la „xerox” şi nu găseşte jenant să bifezi în acelaşi CV diversele competenţe de lucrat cu Word-ul.
Dar oameni-marionetă ca Liviu Pop nu ajung miniştri din pură întâmplare. În viziunea premierului care l-a desemnat şi a coaliţiei socialist-liberale care îi asigură tot spatele, profilul domnului Pop reprezintă însăşi esenţa şi oglinda breslei. Reprezintă, la scară micro, acea parte a dăscălimii pe care USL şi-o doreşte pentru România şi pe care FSN, PDSR şi PSD, în general, au cultivat-o şi au propulsat-o în ultimele două decenii.
Ar fi însă nedrept să punem culpa numai în cârca politicienilor. Drama învăţământului este cu atât mai mare cu cât mulţi dintre vectorii anti-reformă au provenit constant din mijlocul dăscălimii, o dăscălime care, după cum e lesne de văzut, s-a lăsat foarte uşor momită şi apoi folosită ca masă de manevră în jocurile cele mai obscure.
Iar acum, pentru apostolii mediocrităţii de la catedră e Raiul pe pământ!
Guvernul USL şi soldaţii săi infiltraţi pe post de şefi în sindicatele din educaţie au ieşit la braconaj, cu restul dascălilor în roluri de gonaci şi cu elevii şi studenţii României pe post de pradă.
