Teatrul „Stela Popescu“ are în repertoriu, pentru 2017, 15 producții, dintre care 12 premiere, deși „am început stagiunea în septembrie 2016, doar la câteva luni de la instituționalizare“, după cum spune Smaranda Oțeanu-Bunea, membru fondator și managerul acestei instituții.
Σ Maria Capelos
N
u putem decât să ne uităm noi, spectatorii, cu admirație, iar celelalte teatre cu invidie la acest „portofoliu consistent“ al teatrului ce poartă numele Stelei Popescu! Instituție care este, de fapt, fosta Operă Comică pentru Copii și care din 2016 a devenit Teatrul „Stela Popescu“ (TSP), funcționând la Palatul Național al Copiilor din Bucureşti. Acest teatru muzical ce se adresează în primul rând copiilor mai anunță două programe educaționale și două festivaluri itinerante.
Agenda TSP pentru 2017 cuprinde baletul academic „Harap Alb“, operele camerale „Luna“ și „Povestea soldatului“, musicalurile „Dl Goe și ai lui“ și „Vrăjitorul din Oz“, baletul „Șeherezada“, dar și „Pasărea de foc“, cea de-a doua ediție a „Festivalului cântecului care face minuni“ și a „Festivalului hiturilor“, precum și Festivalul internațional „Folclorul copiilor“, aflat sub egida EAFF, UNESCO. Multe categorii artistice care sper să-i facă pe micii spectatori nu numai să se bucure, să râdă, ci și să-i familiarizeze cu o anumită ștachetă valorică a spectacolelor de gen.
Musicalul „Chirița la Iași“, de Roman Vlad, spectacol inspirat din piesa lui Vasile Alecsandri, în regia lui Dan Tudor, stârnește râsul celor aproximativ 500 de copii din Sala Mare a Palatului Copiilor, mutându-le repede privirea dinspre ecranele telefoanelor spre scenă și transformându-i în participanți activi.
Coana Chirița este nimeni alta decât Stela Popescu, o bună interpretă a Chiriței și ca vorbire, și ca mișcare. Ea trece cu ușurință și convingere de la leșinul simulat pentru a-și șantaja consortul la verva necesară în a-și mărita odraslele. Odrasle cu care a plecat de la Bârzoie-ni la Iași în miezul iernii, riscând să rămână troienită, ceea ce, de fapt, se și întâmplă. Este momentul în care comicul de situație și cel de limbaj, alunecarea pe gheață a Chiriței, stâlcirea numelor de către soldatul de la barieră (Chirița-Crița, Rastița, Lapsița; Guliță-Guriță; Bârzoi-Brânzoi), apariția în scenă a celor doi pungași puși pe căpătuială, Bondici și Pungescu, curg firesc, provocând râsul. „Stați pe vârfuri și zâmbiți“, le spune Chirița fetelor, pentru ca în secunda următoare să schimbe tonul și să spună autoritar: „Ajunge!“. Repetarea comenzilor îi antrenează și pe micii spectatori, care încep să reacționeze ca un ecou. Momentele de acțiune sunt des intercalate cu dansuri de epocă, folclorice și chiar breakdance, creând o mică nedumerire în ceea ce privește coerența spectacolului. Una peste alta, „Chirița la Iași“ dă senzația unei montări onorabile a piesei lui Alecsandri la un teatru muzical în care vedeta este, desigur, Stela Popescu.
Rol
„M-am atașat de Chirița“
„Am jucat și alte versiuni ale Chiriței, acesta fiind unul dintre personajele care m-au urmărit toată viața. M-am atașat de Chirița. Mi-a plăcut întotdeauna să joc compoziție, este ceea ce mă solicită, îmi face plăcere. E interesant și greu să joci în fața unei săli pline de copii. Ei sunt foarte participativi, ceea ce poate constitui o piedică la un moment dat. Dar dacă știi acest lucru, treci peste asta și e mai mare satisfacția când îi vezi că râd și participă cu tot sufletul la acțiune. Joc în acest teatru, în care nu am nicio funcție, când e nevoie de mine. E bine să ai în aceste spectacole și o vedetă, un om cunoscut, copiii când aud de Stela Popescu devin mai atașați. Interpretez toate personajele cu aceeași energie, pentru mine e un lucru firesc, la comedie trebuie să fii foarte dinamic, să ții publicul atent. Încă nu m-am plictisit, nici de oameni, nici de altceva, și atunci mă comport așa cum m-am comportat întotdeauna.“
„Chirița în Iași“ a fost adaptată pentru copii
