În 2009, când Barack Obama a devenit succesorul lui George W. Bush la preşedinţia Statelor Unite, acesta a anunţat că una dintre priorităţile sale urma să fie o nouă politică faţă de Iran – afirmând că este dispus să ofere Teheranului „o mână întinsă” dacă acesta, în schimb, „îşi va descleşta pumnul”. Cursul iniţiat de Obama nu a dat însă rezultatele aşteptate de acesta – ci dimpotrivă: Iranul a continuat să-şi extindă programul nuclear, trezind spaima Israelului şi furia Statelor Unite şi, într-o mai mică măsură, şi pe cea a Europei. Însă, după ce cu numai câteva săptămâni în urmă o confruntare militară între Iran, pe de o parte, şi Statele Unite şi Israel, pe cealaltă, părea să se transforme dintr-o posibilitate într-o probabilitate, declaraţiile războinice ale oficialilor de la Teheran, Tel Aviv şi Washington au lăsat loc negocierilor, după cum constată cotidianul britanic The Telegraph. Ambele părţi „au mers până pe marginea abisului şi au decis că nu vor să coboare în el”, a afirmat Trita Parsi, preşedintele Consiliului Naţional Irano-American, citat de The Telegraph.
Vestul, între optimism şi scepticism
Întâlnirea de la Bagdad dintre reprezentanţii celor şapte naţiuni este menită să continue detensionarea relaţiilor diplomatice şi să ducă la un acord asupra programului nuclear iranian, după cum constată cotidianul american The Washington Post. Oficialii europeni vor propune un plan detaliat, care va conţine măsuri prin care Iranul va putea demonstra că programul său nuclear este dedicat exclusiv obţinerii de energie – şi nu construirii unei arme nucleare, relatează Washington Post. Printre acestea se vor număra, conform The Telegraph, suspendarea de către Teheran a îmbogăţirii uraniului până la o puritate de 20%, transportul uraniului deja îmbogăţit în afara ţării şi implementarea unui protocol adiţional al Tratatului de Neproliferare Nucleară, care ar permite inspecţii mai adâncite ale programului nuclear iranian de către Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, AIEA.
Cu numai o zi înaintea summitului de la Bagdad, AIEA a anunţat că a ajuns la un acord cu Teheranul în privinţa verificării unor facilităţi nucleare la care inspectorii AIEA nu au avut, până acum, acces. Anunţul a fost primit „cu un amestec de optimism şi precauţie de către diplomaţii Vestului, care încearcă să discearnă în ce măsură acesta reprezintă cu adevărat un progres – sau este doar o încercare a Iranului de a câştiga un avantaj înaintea summitului”, constată jurnaliştii de la Washington Post. Un diplomat din Vest a declarat cotidianului american: „Nu ne amăgim înainte de summit: semnele date de Iran sunt, până acum, pozitive, şi diferite de ce am văzut până acum, însă Teheranul trebuie să dea dovadă de seriozitate şi o voinţă clară de a intra în miezul lucrurilor”.
Mark Hibbs, expert al Fundaţiei Carnegie pe tema proliferării armelor nucleare, este de aceeaşi părere; „Negocierile nu vor putea fi considerate reuşite decât atunci când părţile implicate îşi vor pune semnăturile pe tratat”, a declarat Hibbs agenţiei de ştiri AFP.
Sancţiunile sperie regimul de la Teheran
Cotidianul american Wall Street Journal este de părere că principala preocupare a oficialilor iranieni prezenţi la Bagdad va fi să obţină o uşurare a sancţiunilor impuse asupra regimului de la Teheran. Deşi liderii de la Teheran continuă să susţină public că economia nu a fost afectată de acestea, analiştii economici nu sunt de aceeaşi părere. Fereydoun Khavand, profesor la Universitatea din Paris, a declarat pentru Wall Street Journal: „Criza economică a devenit destul de serioasă încât să ameninţe să destabilizeze regimul. Economia stagnează în timp ce inflaţia creşte – o combinaţie periculoasă care ar putea face Iranul dispus la un compromis”.
După cum relatează cotidianul american, inflaţia a depăşit în acest an 50%, iar preţurile pentru alimente cresc aproape săptămânal. Deşi Banca Centrală a Iranului susţine că rata inflaţiei ar fi de 21%, până şi presa oficială de la Teheran se îndoieşte de această cifră. Totodată, sindicatele iraniene au afirmat că peste 100.000 de persoane şi-au pierdut în ultimele 12 luni locurile de muncă în diferite ramuri ale industriei. Astfel, poate că optimismul reţinut al negociatorilor din Vest în privinţa ajungerii la un acord cu Teheranul se va dovedi, în cele din urmă, nu foarte deplasat.
