Deşi vicepremierul grec Theodoros Pangalos a avertizat că resursele financiare ale ţării sale vor fi epuizate peste şase săptămâni, crearea unei coaliţii de guvernământ este în continuare incertă.
După ce nici unul din liderii celor trei partide situate pe primele locuri la alegerile de săptămâna trecută nu a reuşit să formeze o coaliţie de guvernământ, preşedintele elen Karolos Papoulos a iniţiat, duminică, discuţii între toate fracţiunile parlamentare (inclusiv cele ale partidelor mici), în speranţa că în cele din urmă se va reuşi, sub medierea sa, să se ajungă la un compromis. Însă, cel puţin până la încheierea ediţiei, acesta continua să fie puţin probabil.
Certuri, minciuni şi calomnii
Iniţial, după numai 90 de minute de tratative între liderii principalelor partide, Noua Democraţie (de orientare de dreapta), gruparea de extremă stânga Syriza şi Pasok (partidul socialist), orice speranţă părea inutilă. Discuţiile au fost oprite de către Alexis Tsipras, liderul Syriza, care a părăsit sala şi a anunţat că nu este dispus să renunţe la cererea sa de a relaxa măsurile de austeritate – pe care însă Noua Democraţie şi Pasok nu erau dispuse să o accepte. Câteva ore mai târziu, Tsipras a revenit în faţa presei pentru a anunţa că celelalte partide au reuşit să ajungă la un acord: Noua Democraţie şi Pasok ar fi urmat să formeze un guvern alături de Dimar, o mică grupare de stânga, cu vederi proeuropene. Dimar ar fi acceptat să facă parte din coaliţia de guvernământ pentru o perioadă de doi ani, oferindu-le astfel celorlalte două partide o majoritate de 168 de locuri în parlamentul format din 300 de parlamentari. Totodată, Tsipras a afirmat că cele trei partide nu sunt dispuse să guverneze fără sprijinul Syiriza – sprijin pe care el nu este însă dispus să îl acorde.
„Este absurd şi ilogic” ca crearea unui guvern să fie condiţionată de participarea partidului său, a declarat Tsipras conform cotidianului american The Wall Street Journal, adăugând că „nu ne roagă să participăm pentru a avea o majoritate parlamentară, ci pentru a legitima distrugerea societăţii; ne cer să fim complici la crima pe care vor să o comită”.
Scurt timp mai târziu, a fost rândul liderilor Dimar să apară în faţa presei, la fel de furioşi ca şi Tsipras, şi să nege că ar fi ajuns la un acord cu celelalte două partide, numind declaraţia liderului Syriza „ o calomnie şi o minciună”.
Teoretic, tratativele ar putea continua până joi, când va avea loc prima şedinţă a noului parlament. În cazul în care până atunci nu va fi formată o coaliţie de guvernământ, vor avea loc, la mijlocul lunii iunie, alegeri anticipate.
Syriza, la putere?
Cele mai recente sondaje arată că marele câştigător al unui nou scrutin electoral va fi, cel mai probabil, Syriza. După ce, la alegerile anterioare, gruparea de stânga s-a situat pe locul doi, cu 16,8% din voturi, de această dată partidul lui Tsipras ar putea deveni cea mai puternică fracţiune parlamentară, cu 20,5% din voturi, urmată de Noua Demo-craţie, cu 18,1%, şi Pasok, cu 12,2%, conform cotidianului elveţian Basler Zeitung.
Pe de altă parte, mesajul alegătorilor nu este din cale afară de clar; deşi partidele extremiste au obţinut în total peste 60% din voturi, un sondaj realizat de cotidianul elen To Vima arată că 78,1% din eleni îşi doresc un guvern care să facă „tot posibilul” pentru ca ţara să rămână în zona euro.
Aparent, mulţi greci dau crezare retoricii liniştitoare a liderilor Syriza; Yannis Bournos, purtătorul de cuvânt pentru politici Europene al partidului, a declarat cotidianului britanic The Telegraph că, dacă Grecia va părăsi zona euro, ar intra în funcţiune efectul dominoului, iar pieţele financiare vor ataca Italia şi alte state care se confruntă cu dificultăţi asemănătoare. Totodată, Bournos crede că Grecia are datorii prea mari pentru a putea fi exclusă din zona euro. „Când datorezi unei băncii 3.000 de euro şi nu îi plăteşti, te va ucide. Când îi datorezi zece miliarde, va face totul pentru tine”, a declarat politicianul.
În cazul în care Uniunea Europeană ar înceta plăţile către Grecia, guvernul ar putea continua să plătească salarii şi pensii din veniturile din impozite, susţine Bournos, ameninţând totodată Europa că ţara sa ar putea căuta „surse alternative de finanţare” în China, Rusia sau Orientul Mijlociu.
