Spectacolul promisiunilor deşănţate, al minciunilor sfruntate şi laudelor fără ruşine a început de zile bune. Primarii se pregătesc să câştige un nou mandat în fruntea localităţilor din România.
În marea lor majoritate, localităţile României arată ruşinos pentru o ţară membră a Uniunii Europene. Fie că vorbim de Capitală, de marile oraşe sau de micile localităţile din zone turistice, întâlnim în general acelaşi spectacol monoton, sărăcăcios, cu multe clădiri frumoase lăsate în paragină sau, dimpotrivă, cu imobile noi dar urâte, cu străzi pline de gropi, câini maidanezi, cerşetori la intersecţii, gunoaie prin cartiere. În drum spre litoral, spre munte sau spre orice altă destinaţie turistică, în trecerea prin localităţile ţării, călătorul este supus unor încercări care nu fac decât să-i strice vacanţa: ajunge să se învârtească în loc deoarece nu găseşte indicatoare rutiere potrivite care să-i arate drumul spre destinaţia dorită, se umple de nervi intrând în ambuteiaje formate din cauza lipsei oricărei strategii de sistematizare a traficului, sau încercând să ocolească craterele din asfalt, câinii vagabonzi sau şantierele deschise şi abandonate din cine ştie ce motive. Orice român care a călătorit în oraşe din alte ţări din Europa sau din lume, unele chiar mai sărace decât România, nu poate să nu remarce lipsa de respect a edililor noşti atât pentru localnici cât mai ales pentru oaspeţi.
Cum este posibil, de pildă, ca un oraş aflat în calea către litoral, cum este Medgidia, să nu semnalizeze corespunzător direcţia cea mai scurtă către mare?
Cum este posibil ca într-o localitate de tranzit cum este Brăila să nu găseşti indicatoare care să arate drumul către Bucureşti?
Sau cum este posibil ca în Capitala României, drumul cel mai scurt dintre centru şi şoseaua de centură, şi implicit autostrada care te trimite la munte, să fie plin de gropi?
Am putea să enumerăm la nesfârşit astfel de întrebări, la care oricât ne-am strădui nu vom găsi niciodată răspunsuri de bun simţ. Nepăsarea, corupţia, prostia par a fi singurele explicaţii. Văzând cum arată oraşele din România nu poţi să nu te întrebi oare cu ce cunoştinţe s-au întors acasă zecile de mii de primari, consilieri şi funcţionari din administraţia locală, care în ultimii 20 de ani au mers în delegaţii, schimburi de experienţă sau „înfrăţiri” în diferite oraşe ale planetei? Dacă între şedinţele de shopping, vizitarea cârciumilor sau au cazinourilor măcar unii dintre ei ar fi deschis larg ochii să vadă micile secrete ale administrării unui oraş, cu siguranţă că lucrurile nu ar fi ajuns acum atât de departe.
În ciuda acestei realităţi, deloc onorante pentru reprezentanţii administraţiei locale româneşti, campania electorală care are loc odată la patru ani este un bun prilej de spectacol grotesc în care nici un mijloc de comunicare publică nu este omis pentru a transmite a]a-zisele realizări ale primarilor în funcţii. În emisiuni ţinute de regulă la televiziuni de casă, intervievaţi de moderatori prietenoşi, toţi numai un zâmbet, sau din paginile unor ziare locale favorabile, marii noştri edili îşi fac bilanţul mandatelor şi îşi anunţă măreţele proiecte viitoare folosind doar cuvinte mari: „Pentru prima dată în acest oraş, am construit X kilometri de şosea, am plantat Y copaci, am făcut Z piste pentru biciclişti, am dat Ţ bilete de autobuz gratis la pensionari”, etc.” În următorii patru ani voi construi X plus 1 kilometri de şosea, voi planta Y plus 1 copaci, şi voi da Ţ plus 1 bilete de autobuz la pensionari”.
Având de regulă puţine opţiuni la îndemână şi mai ales fără un element de comparaţie, localnicii îi vor mai da oraşul pe mâini încă o dată lăudărosului primar. Şi peste patru ani încă o dată. Şi tot aşa…poate până în momentul în care se vor strânge suficienţi oameni care să-i spună de la obraz edilului: „Cum vii tu acum, măi idiotule, să ne ceri votul când în zece ani nu ai fost în stare să pui nişte indicatoare rutiere în intersecţii?”
