În 28 de ani de democrație, chiar originală, PSD, urmașul defunctului PCR, nu s-a lecuit de practicile comuniștilor. Este un truism. Un adevăr banal. Cu care, însă, ne confruntăm zi de zi sub guvernarea social-democrată. Ne confruntăm cu această realitate și în aceste zile, când PSD a declanșat prigoana părinților care au venit cu copiii la proteste.
Mare parte din cei care au ieșit în stradă în această perioadă și-au trăit copilăria în comunism. Își amintesc, probabil, că Securitatea ceaușistă obișnuia să răspândească cu regularitate zvonuri că nu știu ce secte răpesc copii. Invariabil sectele erau religioase, pentru a inocula sentimentul de dispreț la adresa credinței. Dumnezeu trebuia ucis. Comunismul trebuia să fie dumnezeul Omului Nou.
Spaima se răspândea cu repeziciune prin cartiere. Scopul dezinformării era clar: vlăstarele societății comuniste multilateral dezvoltate trebuiau descurajate să umble brambura pe străzi, ținute în case folosind instrumentul fricii, pentru a le inhiba orice dorință de a trăi liber. Securitatea era conștientă că, dacă noile generații nu vor fi inoculate cu frică brută, dacă nu le va teroriza din fragedă pruncie, va veni o zi când pofta copiilor de a zburda liberi prin cartiere se va transforma în dorința de a ieși în stradă și a dărâma regimul comunist. Din fericire, această zi a venit în cele din urmă, în decembrie ’89. În ciuda traumelor induse de propagandă, „generația cu cheia de gât“ a răsturnat un regim care s-a sprijinit pe teroare.
Comportamentul PSD din aceste zile seamănă foarte mult cu tehnicile securiștilor comuniști. Guvernanții încearcă să ucidă din fașă instinctele protestatare, amenințând părinții că vor fi pedepsiți dacă-și aduc copiii la proteste. Aici nu e vorba de teama de a plăti o amendă. Experiența familiei Bodnariu cu Barnevernet-ul din Norvegia e prea proaspătă pentru a nu genera angoase. Unii protestatari se gândesc, poate, că riscă decăderea din drepturile parentale. S-ar putea să exagerez. Frica, însă, poate genera comportamente bizare.
Socialiștii, în special marxiștii radicali, susțin că Statul știe să crească copiii mai bine decât părinții lor. Obsedați de crearea Omului Nou, de modelarea lui în spiritul unor utopii anti-democratice, ei disprețuiesc familia și influența ei asupra educației copiilor. Fiind un motor al capitalismului, familia este locul unde copiii descoperă individualismul liberal, competiția liberă, meritocrația, nevoia de a munci pentru tine și pentru cei apropiați, nu pentru Stat sau alte entități abstracte și colectiviste. Aceste valori stau la baza democrației liberale, împotriva căreia luptă socialiștii radicali.
Din acest motiv, socialiștii s-au dedat la abuzuri de neimaginat asupra familiei, asupra copiilor, în special în țări „progresiste“ din Peninsula Scandinavă. În Norvegia, Barnevernet-ul poate lua copii de lângă părinții lor doar pe baza unei simple acuzații nefondate a minorului, insuficient de conștient de consecințele vorbelor sale.
Desigur, nu putem vorbi în cazul PSD de rafinament ideologic. Avem de-a face cu un partid necizelat doctrinar. O brută ideologică. Practicile despotice sunt prezente în ADN-ul său și se manifestă gregar. Jurnalistul Grigore Cartianu a dezvăluit că directorii școlilor, politruci PSD, au primit ordin să le înmâneze părinților cu copii minori un „Contract educațional“ în care este strecurată o interdicție revoltătoare: „Beneficiarul direct (elevul) are obligația de a nu organiza/participa la acțiuni de protest“.
Disprețul PSD față de lege este evident. Recomandările internaționale permit aducerea copiilor la proteste. Chiar în legea românească de protecție și promovare a drepturilor copilului (L272/2004), invocată de PSD pentru a-și justifica represaliile, se prevede că „copilul are dreptul la libera asociere în structuri formale și informale, precum și libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege“. În plus, „copilul are dreptul la libertate de exprimare“.
Înțeleg aceste zbateri. Pentru PSD, pericolul este foarte mare. În timp, această generație care-și redescoperă civismul și care-și educă copiii în acest spirit poate duce la moartea politică a PSD, odată cu dispariția propriului electorat din cauze naturale. De aceea, social-democrații sunt obligați să combată orice acțiuni de protest care s-ar putea transforma în incubatoare de activism politic. Inclusiv cu metode securisto-comuniste, vechi de peste 30 de ani.
