Deşi în campania electorală socialistul francez şi cancelarul german Angela Merkel au schimbat, de la distanţă, replici tăioase, resetarea şi repornirea rapidă a motorului franco-german este vitală pentru viitorul zonei euro.
François Hollande nu are mult timp la dispoziţie pentru a trece de la retorica din campania electorală la acţiunea politică: pe 15 mai, când socialistul va deveni oficial preşedintele ţării, ar putea avea loc totodată prima sa întâlnire cu Angela Merkel; câteva zile mai târziu urmează summitul G8 de la Camp David, iar peste alte câteva zile liderii statelor membre NATO se vor întâlni la Chicago – unde Hollande intenţiona, conform declaraţiilor sale făcute înaintea alegerilor, să anunţe retragerea trupelor franceze din Afganistan înainte de sfârşitul acestui an. Nu va urma însă un repaus, deoarece în iunie vor avea loc în Franţa alegerile parlamentare, la care socialiştii speră să detroneze definitiv dreapta lui Sarkozy.
Merkel refuză modificarea Pactului Fiscal
Din această încărcată agendă, relansarea relaţiilor franco-germane va avea probabil maximă prioritate – atât pentru Hollande, cât şi pentru Angela Merkel. Deşi cancelarul german l-a sprijinit în campania electorală pe Nicolas Sarkozy, principalul (pe alocuri dificilul) său aliat în Uniunea Europeană, Merkel s-a grăbit totuşi să-l felicite pe Hollande, declarând că va coopera „bine şi intens” cu noul preşedinte şi promiţând că îl va primi „cu braţele deschise” la Berlin, după cum relatează publicaţia germană Der Spiegel – care subliniază totodată că felicitările lui Merkel nu au sunat din cale afară de călduros. În privinţa promisiunii electorale făcute de Hollande, care a afirmat că va cere renegocierea Tratatului Fiscal European, Merkel a dat deja de înţeles că este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple, declarând într-o întrunire a partidului său că nu este dispusă să permită „focuri de paie conjuncturale”. De asemenea, Merkel a amintit că nu este posibil ca după alegeri, indiferent dacă este vorba de un stat mic sau mare, să se rediscute ceea ce s-a decis înaintea lor. „Tratatul Fiscal nu stă la dispoziţie. Nu putem lucra aşa în Europa”, este citat cancelarul german de Der Spiegel.
De altfel, un compromis din care ambele părţi să iasă cu faţa curată nu este atât de imposibil pe cât ar părea. La summitul Uniunii Europene care va avea loc în iunie, ar putea fi anunţat un „Pact de Creştere Economică” – iar acesta ar putea fi formulat în aşa fel încât să nu contravină Tratatului Fiscal, presupune Der Spiegel. Ca şi în alte rânduri, pragmatismul ar putea fi şi de această dată soluţia potrivită.
Stânga sau Germania?
Pentru Hollande, încordarea dinaintea alegerilor a fost înlocuită rapid de încordarea de după acestea – iar discursul său, ţinut duminică seară în faţa susţinătorilor jubilanţi, a fost mai curând lipsit de strălucire şi exuberanţă. Nici partenera noului preşedinte, Valerie Trierweiler, nu a părut să fie din cale afară de mişcată, răspunzând întrebării unui jurnalist dacă ziua respectivă a fost cea mai fericită din viaţa sa cu un singur cuvânt: „nu”. La baza acestei aparente răceli a lui Hollande ar putea sta faptul că, pentru acesta, după alegeri este înainte de alegeri şi că în curând va trebui să decidă şi asupra persoanei pe care o va numi în funcţia de premier în cazul probabil al unei victorii socialiste la alegerile parlamentare. Cele două nume vehiculate de presa franceză sunt cel al lui Martine Aubry, liderul partidului, şi Jean-Marc Ayrault, şeful grupului parlamentar al socialiştilor. O numire a lui Aubry ar fi echivalentă cu un viraj către stânga, în timp ce alegerea lui Ayrault, care stăpâneşte germana la perfecţie, ar putea simboliza o apropiere de Germania. O decizie dificilă pentru Hollande, care va fi însă doar prima dintr-un lung şir de hotărâri care vor schimba soarta Europei.
