Victor Ponta a reuşit performanţa de fi constrâns să retragă doi dintre miniştri numiţi chiar de el în cabinetul pe care îl va conduce (Victor Alistar şi Corina Dumitrescu) chiar înainte de a ajunge în faţa Parlamentului pentru învestire. Startul ar trece drept unul nefericit pentru orice nou Executiv. Episodul ia însă amploare când asta se întâmplă sub privirile atente ale publicului autohton, dar şi sub lupa special şlefuită pentru acest moment a cancelariilor occidentale, extrem de interesate cu privirile la intenţiile strategice ale noii orânduiri. Pe 10 mai, chiar în Parlamentul European, USL are o şansă bună de a repara ceva din ce a stricat în aceste prime zile ale genezei Guvernului Ponta. Să vedem, aşadar, despre ce este vorba.
Pornind de la numirile şi retragerile de miniştri încă ne-miniştri, este de reliefat, în primă instanţă, mesajul contradictoriu transmis de noul premier al României, care întâi construieşte fără un discernământ adecvat unei anumite situaţii, pentru ca apoi să joace cartea înţeleptului de ultim moment, redobândindu-şi simţul orientării abia atunci când îi devine până şi lui clar că sania pe care o trage după el poate scăpa periculos de sub control.
Raportat la provocările de fond care l-ar aştepta de acum încolo pe orice prim-ministru – iar Ponta are neşansa de a prelua cârma ţării într-un moment politic şi economic suficient de delicate – impresia este că avem în faţă un domn premier ale cărui vulnerabilităţi şi limite au devenit vizible mult prea devreme.
Însă cele două mari bâlbe cu care a început guvernul USL (Alistar şi Dumitrescu) chiar înainte de a trece efectiv la treabă nu au legătură doar cu lipsurile, pe de o parte, şi datoriile către terţii care i-au impulsionat cariera, pe de altă parte, ale lui Victor Ponta.
Este mai degrabă vorba de o stare de spirit dominantă de la bun început în PSD (indiferent cum s-a acest partid, de la FSN încoace) şi exacerbată în ritm tot mai alert în PNL-ul controlat de Crin Antonescu şi Dan Voiculescu.
Ea se traduce într-o beţie perpetuă şi o frenezie dipreţuitoare a cumulului de funcţii, de influenţă şi de surse de bani, care au la bază nimic altceva decât incompatibilitatea şi conflictul de interese. Nu este deloc întâmplător că primele trei scandaluri la care s-a expus incredibil de uşor noul cabinet au fost legate de situaţia mai mult decât controversată a trei dintre miniştri săi: Victor Alistar, Corina Dumitrescu şi Mircea Diaconu.
Nu, nu este întâmplător. Este, ziceam, o stare de spirit. Una pe care USL nu doar că o păstrează pentru uz intern, ci o exportă oricând şi în orice cantitate atunci când se iveşte ocazia.
Ultima oară, indiferenţa acestei stări de spirit faţă de principii şi faţă de imperativele unei etici profesionale şi politice adecvate s-a manifestat plenar în Parlamentul European, unde şi socialiştii români, şi liberalii autohtoni au făcut totul ca să împiedice demersul Monicăi Macovei de a obţine amânarea descărcării de gestiune pentru câteva agenţii europene la care, în calitate de raportor al PE, a descoperit situaţii grave de conflict de interese la vârf, transparenţă şi cheltuieli aberante.
Dacă pornim de la premisa banală că eurodeputaţii se află la Bruxelles şi Strasbourg pentru a servi interesele cetăţenilor europeni, inclusiv români, culoarea politică diferită şi o altă doctrină nu sunt argumente juste pentru a descuraja demersuri care pot conduce la maximizarea gradului de transparenţă şi îmbunătăţirea standardelor de etică în instituţii vitale pentru cetăţeni.
Bineînţeles, eurodeputaţii români de la PSD şi PNL nu sunt singurii demnitari europeni care au pus obstacole semnificative, ajungând ca prin poziţia îmbrăţişată să servească de minune industriilor şi deloc consumatorilor.
Dar ei, europarlamentarii români, ne interesează la Bucureşti în cel mai înalt grad, cu atât mai mult cu cât, de săptămâna trecută, partidele pe care le reprezintă au preluat guvernarea şi, implicit, accesul la pârghii instituţionale prin care vor putea consolida sau, din contră, zdruncina un fenomen care face ravagii în România de 20 de ani.
Iar în Europa, aflăm din dezvăluirile raportorului Macovei, flagelul conflictului de interese, al chelutielilor exagerate şi nejustificate din banii puşi la comun de contribuabilii europeni a câştigat substanţial teren pe fondul unor reglementări prea laxe.
În ciuda puţinelor şansei pe care, iniţial, i le-a dat cineva Monicăi Macovei şi în condiţiile unui lobby agresiv făcut de industrie printre europarlamentari, la sfârşitul lunii martie Comisia pentru Control şi Buget din Parlamentul European a votat totuşi descărcarea de gestiune pentru 28 de agenţii descentralizate ale UE, dar şi amânarea descărcării pentru trei dintre ele (fix cele pentru medicamente, mediu şi siguranţa alimentară).
Joi, 10 mai, se va exprima şi plenul legislativului de la Bruxelles.
Dacă şi plenul va confirma votul pozitiv din Comisia pentru Control şi Buget, vom fi în faţa unui semnal fără precedent şi a unei plasări cât se poate de explicite a intereselor consumatorilor înaintea celor ale industriei.
Dar pentru ca o reformă de asemenea amploare să poată şi deveni realitate este nevoie de un efort uriaş din partea multor politicieni – efortul de a-şi depăşi condiţia şi de a reuşi o echilibristică deloc simplă între consemnul dat de partid şi de grupul european la care este afiliat şi, de cealaltă parte, propria conştiinţă.
Din semnalele date până acum de PSD şi PNL, consemnul va fi defavorabil recomandărilor formulate de Monica Macovei.
Prin urmare, unicul aliat pentru interesele românului, francezului sau ale germanului de rând rămâne conştiinţa fiecărui eurodeputat.
Nu este loc pentru alte detalii, dar iată mai jos una dintre numeroasele nereguli relevate de raportul întocmit de Monica Macovei. La Agenţia Europeană de Mediu, directorul executiv a făcut parte, între 2010 şi 2011, şi din consiliul de administraţie a ONG-ului Earthwatch – iar în 2010, 29 de angajaţi ai Agenţiei au făcut vizite de studiu în cadrul mai multor proiecte legate de biodiversitate gestionate de Earthwatch. Doar pentru aceste călătorii în zona Caraibilor şi a Mării Mediterane, instituţia europeană a plătit Earthwatch suma de 33.791 euro.
Uitându-se doar pe acest cazul concret, semnalat mai sus, orice om de bună-credinţă îşi poate da seama că pentru conştiinţă, ultima redută, chiar nu ar fi loc de ezitări.
Totuşi, nu poţi să nu te întrebi dacă incidentele Alistar, Dumitrescu şi chiar Diaconu nu joacă totuşi un rol? Rolul unui semnal concret, dat de noua putere inclusiv propriilor europarlamentari, cu privire la tratamentul preferenţial, protector, pe care Victor Ponta şi USL ar fi tentaţi să îl acorde conflictului de interese.
Eurodeputaţii români, socialişti şi liberali, pot infirma astfel de ipoteze peste doar câteva zile.
P.S.: Aşadar, cum vor vota – pentru sau contra conflictului de interese? Vom afla pe 10 mai.
Grupul liberalilor români din PE: Norica Nicolai, Renate Weber, Cristian Buşoi, Adina Vălean şi Ramona Mănescu.
Grupul social-democraţilor român din PE: Victor Boştniaru, Corina Creţu, Sabin Cutaş, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Ioan Mircea Paşcu, Rovana Plumb (între timp devenită ministru), Daciana Sârbu, Claudiu Tănăsescu, Adriana Ţicău şi Cătălin Ivan (în martie, domnul Ivan, lider al grupului social-democrat român din PE, a votat pentru continuarea în spiritul conflictului de interese; în plus, a considerat demersul Monicăi Macovei unul nociv. E cu atât mai interesant de văzut ce va face şi la plen, pe 10 mai).
