După doi ani în care s-au acuzat reciproc de trădare, Victor Ponta şi Gabriel Oprea au semnat ieri un protocol pentru susţinerea guvernului USL şi „de colaborare între grupurile parlamentare ale PSD şi UNPR”, consfiinţind revenirea traseiştilor de la UNPR în curtea partidului din care au plecat în 2009.
Ponta şi-a motivat decizia prin necesitatea de a forma „o majoritate confortabilă” pentru guvernul pe care îl conduce, iar Oprea a vorbit, aşa cum a făcut-o încă de vinerea trecută, despre nevoia de „a asigura stabilitatea guvernamentală”, un imperativ care pare mai presus de loialităţile politice.
În schimbul susţinerii lui Ponta, UNPR nu primeşte, cel puţin pentru moment, funcţii în Executiv, dar protocolul prevede „instituirea taxei de solidaritate pe averile foarte mari în actuala sesiune legislativă, adoptarea Legii electorale cu vot uninominal pur şi asigurarea unei majorităţi confortabile la măsurile Guvernului Ponta privind creşterea salariilor, a pensiilor şi ridicarea nivelului de trai”, puncte care reflectă compatibilitatea doctrinară dintre cele două formaţiuni de stânga. UNPR se leapădă în acest fel de alianţa cu PDL „ca de Satana” – după cum a declarat Neculai Onţanu – şi se întoarce astfel la sânul partidului-mamă de unde a fost smuls de Traian Băsescu după alegerile prezidenţiale din 2009.
Această regăsire nu pare să se împiedice de cuvintele grele şi acuzaţiile pe care şi le-au aruncat timp de doi ani liderii celor două grupări socialiste. Încă de la dezertarea din PSD, Ponta şi Antonescu au contestat legitimitatea Guvernului Boc, care se baza pe sprijinul politic al unor traseişti adunaţi în „grupul independenţilor”. După formarea UNPR în aprilie 2010, PSD şi PNL au contestat calitatea de partid parlamentar a acestei formaţiuni şi constituirea grupului parlamentar, cu toate că acest lucru a fost admis de Curtea Constituţională. În iulie 2010, Ponta îi acuza pe parlamentarii PSD care au trecut la UNPR că ar fi fost şantajaţi cu dosarele de corupţie de către Traian Băsescu. Imediat, UNPR a dat o replică în care îi amintea lui Ponta un episod rămas neelucidat: „Înfierbântat la gândul vacanţei pe Coasta de Azur pe care şi-a pregătit-o, tânărul Ponta vorbeşte încă o dată fără să gândească în prealabil. Îi reamintim cu această ocazie faptul că nici până acum conducerea PSD nu a negat şi nu s-a disociat de tentativele repetate de a-i aduce pe exponenţii crimei organizate în structurile statului. Prin urmare, Victor Ponta nu are dreptul moral de a vorbi despre oamenii care s-au opus acestor tentative şi au avut curajul de a pune pe primul loc interesul naţional, şi nu interesele de grup.”
Comunicatul UNPR făcea referinţă la momentul formării guvernului PDL-PSD, când mai întâi Oprea şi ulterior Liviu Dragnea au demisionat la numai câteva ore de la numirea în funcţia de ministru de Interne. După alegerile din 2009, Traian Băsescu a admis că Oprea i-a furnizat informaţii despre încercarea unor lideri PSD de „a aduce elemente ale crimei organizate” în Ministerul de Interne. După numai câteva luni a fost arestat senatorul Cătălin Voicu, despre care am aflat că a fost susţinut la un moment dat de PSD pentru postul de ministru de Interne.
În toamna anului 2011, Ponta a afirmat într-un interviu că uneperiştii sunt „trădători” şi „ofiţeri acoperiţi”: „Cei care sunt ofiţeri acoperiţi, cei cu dosare penale cărora le promite Oprea că le rezolvă, cei care vând voturi pentru bani s-au cam dus de la noi. Fiecare pădure are uscături, noi ne-am cam curăţat uscăturile. (…) Au fost în PSD şi acum sunt la UNPR. (…) Eu atunci nu am avut acces la resurse, se ştia, se vorbea, se bănuia. Altfel cum explici că, atunci când era nevoie de un vot în plus, se apăsa pe butoane, nu vi se pare ciudat că oameni care s-au bătut cu pumnul în piept că se luptă cu Băsescu au trecut peste noapte în tabăra cealaltă?”.
Pe 2 decembrie, UNPR difuza un comunicat în care susţinea că „Victor Ponta este rezultatul unei combinaţii periculoase de ură, iresponsabilitate şi ticăloşie politică”, iar o săptămână mai târziu îl acuzau de trădare de ţară: „Recent, tânărul preşedinte al PSD a reluat tema diversionistă a «trădărilor» şi a încercat, prin denaturarea flagrantă a adevărului, să lanseze un nou atac la adresa preşedintelui UNPR, Gabriel Oprea. Prin urmare, îi reamintim imaturului Ponta faptul că Gabriel Oprea şi UNPR, ca partid, au făcut o alegere în acord cu interesul Romaniei, fără a fi ademeniţi, şantajaţi sau presaţi de cineva. Au optat pentru stabilitate politică şi guvernamentală şi au ales calea responsabilităţii.(…) Spre ştiinţa lui Victor Ponta, trebuie spus că trădarea, dosarele penale şi disperarea după funcţii sunt caracteristicile conducerii partidului în fruntea căruia se află. Victor Ponta însuşi are vocaţia evidentă a trădarii interesului naţional.(…) Tot ca dovadă a vocaţiei de trădător a şefului PSD stă şi amiciţia sa cu oameni certaţi cu legea. Victor Ponta se gudură sub bocancul celor care vor să îngenuncheze România, iar asta îl face un pericol pentru întreaga ţară”.
Acum, pentru că Ponta vrea să anuleze hotărârea privind linia de învăţământ în limba maghiară de la UMF Târgu Mureş şi nu se poate baza pe voturile UDMR, preferă să se întoarcă spre „trădătorii” din UNPR care, de dragul „stabilităţii”, îi vor asigura prompt majoritatea confortabilă.
