Demonstrativul de tenis din cadrul turneului BRD Năstase-Ţiriac Trophy, cel mai aşteptat eveniment din cadrul openului românesc, a umplut din nou stadionul de la Arenele BNR. De această dată la fileu s-au aflat alături de legendele deja cunoscute românilor, Ilie Năstase, Mansour Bahrami şi Andrei Pavel, invitatul special al acestei ediţii, John McEnroe, considerat cel mai bun jucător din istorie la dublu şi unul din top zece la simplu.
„You can not be serious” este deviza lui McEnroe, care s-a ţinut de el toată viaţa după ce a folosit-o împotriva unui arbitru care l-a sancţionat pentru una din ieşirile sale din tinereţe. Deviza caracterizează însă foarte bine şi meciul demonstrativ care, datorită prezenţei pe teren a legendarului jucător american, dar şi datorită câtorva surprize, a fost printre cele mai reuşite din istoria evenimentului.
Pe o vreme perfectă pentru tenis fostul număr unu al anilor 80′, americanul, a reuşit să adune cozi în faţa porţilor cu doar câteva minute înainte de debutul demonstrativului. Pentru început au intrat pe teren doar Andrei Pavel şi John McEnroe, care au jucat un set. Primele game-uri au arătat un fost lider mondial al tenisului care câştiga puncte doar prin vechi trucuri folosite şi odiniară împotriva unor jucători precum Borg sau Ivan Lendl. Însă treptat a scăzut şi agilitatea lui McEnroe, după mai puţin de o oră de joc Pavel reuşind să întoarcă scorul şi să încheie setul cu scorul de 6-4.
Loviturile în lung de linie, cele tăiate sau voleurile care de regulă fac ravagii într-un meci de tenis din turneul profesionist, capătă un rol mai de grabă artistic într-un meci demonstrativ. Nici americanului priza continentală, care l-a făcut celebru, nu i-a adus prea multe puncte, în schimb el a fost bine primit de publicul care l-a şi aclamat în repetate rânduri.
Victoria lui Pavel a binedispus publicul, însă ceea ce a contat mai mult a fost posibilitatea ca românii să vadă un jucător de talia lui McEnroe pe zgura de la Bucureşti. Tradiţia prezenţei legendelor la demonstrativul de la Bucureşti a devenit mai puternică în ultimii ani, când pe lângă fostele glorii româneşti au apărut jucători precum: Mansour Bahrami, Yannick Noah, Younes El Aynaoui, Mats Wilander, Henri Leconte, ca urmare a implicării Enel în susţinearea acestor evenimente din cadrul turneului ATP de la Bucureşti.
Setul de dublu: două decenii de tenis faţă în faţă
Ilie Năstase şi John McEnroe au scris istoria a două decenii de tenis, românul anii 70′, iar americanul anii 80′. Cu toate că au disputat mai multe meciuri unul împotriva celuilalt de-a lungul carierei, rivalităţile nu s-au simţit. Meciul a debutat cu un ritm mai alert, impus mai ales de McEnroe, care a intrat mai greu în jocul artistic al celorlalţi trei, caracterizat atât de secvenţe desprinse parcă dintr-o finală de mare şlem cât şi de trucuri care binedispun publicul.
„Hai John!”, „Hai Ioane!”, s-a auzit în câteva rânduri dinspre public, semn că publicul l-a îndrăgit atât de mult pe american încât i-a găsit şi un nume corespondent în română. Nici McEnroe nu a trecut cu vederea câţiva spectatori care întârziau să ocupe locurile care le erau destinate, regulamentul specificând ca toată lumea să fie aşezată pe scaune în timp ce este jucat un punct. „Sit down!” a strigat McEnroe, încercând să reintre în pielea tânărului mai revoltat care era odinioară, însă asta doar spre amuzamentul publicului.
Printre momentele cele mai apreciate ale setului de dublu, disputat de dubla Năstase/Pavel împotriva lui McEnroe şi Mansour Bahrami, au fost giumbuşlucurile şi loviturile spectaculoase ale iranianului. Înzestrat cu un talent recunoscut de toată lumea tenisului Bahrami trăieşte fiecare moment al jocului asemenea unui copil. Mansour, copil de mingi care se pregătea cu o tigaie pe post de rachetă şi o minge făcută din sfoară, abia la 30 de ani a putut intra în circuitul profesionist de tenis, atunci când mulţi jucători se află spre sfârşitul carierei, din cauza unor împrejurări care în cele din urmă l-au adus în Franţa.
Schimburile rapide de mingi, ca la ping-pong, dar şi alte lovituri neaşteptate au arătat încă o dată adevărata valoarea a foştilor jucători din topurile mondiale. McEnroe a arătat semne de oboseală la un moment dat, însă Mansour a fost de neîntrecut la capitolul agilitate şi rezistenţă. La vârsta de 56 de ani, pe care îi împlineşte mâine, iranianul a demonstrat că se descurcă cel puţin la fel de bine ca mult mai tânărul Andrei Pavel. Iar cel puţin la lovitura sa preferată, returul dat adversarului printre picioare dintr-o poziţie aproape imposibilă, nu-l întrece nimeni.
Episodul: Silvia, copilul de mingi care a punctat împotriva lui McEnroe
Într-un show improvizat în totalitate de către cei patru jucători una dintre secvenţe va rămâne legendară, dacă nu va crea chiar o nouă modă la meciurile demonstrative. Este vorba despre momentul în care în timpul jocului Ilie Năstase îi oferă racheta unei copile de mingi pentru a-l ajuta pe Andrei Pavel să îi ţină piept dublei Bahrami/McEnroe.
Silvia, fetiţa de câţiva anişori înaltă cât fileul, a reuşit să facă mai multe schimburi de mingi cu McEnroe şi chiar să puncteze, atrăgând atenţia publicului asupra copiilor de pe marginea terenului care, după cum este normal la un turneu profesionist, nu sunt doar copii de mingi ci mai ştiu să joace şi tenis. De altfel şi McEnroe i-a fost copil de mingi lui Ilie Năstase.
Finalul unei seri de legendă
Sfârşitul setului de la dublu a vent cu o victorie pentru dubla McEnroe/Bahrami. Însă rezultatul final, stabilit în super tie-break, a fost mai puţin important pentru public atât timp cât spectacolul a fost unul de zile mari.
După terminarea partidei organizatorii au creat un moment special, când spectatorii care au primit din partea Enel lanterne pe bază de dinam la intrare au fost rugaţi să le pornească. Astfel jucătorii au aruncat mingi de tenis în direcţiile în care au văzut mai multe luminiţe aprinse pe stadion.
John McEnroe – jucătorul minune de la Wimbledon 1977
McEnroe, unul dintre cei mai titraţi tenismeni ai lumii a uimit încă de la început, când la 18 ani a ajuns în semifinalele de la Wimbledon, un record până atunci. Considerat cel mai mare jucător de dublu din istorie, în 1999 a fost inclus în Hall of Fame alături de mari tenismeni precum Borg sau Năstase.
Puternic susţinător al Cupei Davis în SUA el a mai putut fi văzut în România în 1984 în cadrul meciurilor de Cupa Davis, când i-a învins alături de Jimmy Connors pe Ilie Năstase şi Florin Segărceanu. Tot în acelaşi an a reuşit unul din recordurile sale, a avut 82 de victorii şi doar trei înfrângeri în tot sezonul. Doar Roger Federer s-a apropiat de acest record. Printre principalii săi rivali s-au numărat Jimmy Connors, Ivan Lendl şi Bjorn Borg.
