Günter Grass, considerat la cei 84 de ani ai săi drept cel mai important scriitor german în viaţă, nu s-a sfiit niciodată să adopte poziţii incomode. Un socialist convins, care a participat în anii ’60-’70 la campaniile electorale ale Partidului Socialist German (SPD), Grass s-a pronunţat în 1989, în timpul evenimentelor care au dus la căderea Zidului Berlinului, împotriva reunirii celor două state, considerând-o prematură. În 2006, Grass a şocat din nou, recunoscând într-un interviu că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a făcut parte dintr-o unitate de tancuri a SS. Nu acest lucru în sine a trezit indignarea multor germani, ci faptul că Grass a lăsat să treacă peste 60 de ani până la mărturisirea sa.
„Un antisemitism corect din punct de vedere politic”
Însă cel mai recent scandal provocat de scriitorul german pare să depăşească, din punct de vedere al interesului mediatic, dimensiunea celor anterioare. În poezia sa – numită de liderul comunităţii evreieşti din Germania „un pamflet agresiv şi agitator”, după cum relatează publicaţia Focus, Grass atacă dur Israelul pentru politica purtată faţă de Teheran – acuzând statul evreu că ar pune la cale distrugerea poporului iranian şi afirmând că „puterea atomică Israel pune în pericol pacea mondială”. De asemenea, Grass scrie că originea sa, „ pătată de un stigmat ce nu poate fi lepădat nicicând”, l-a făcut până acum să tacă, şi presupune că decizia sa de a lua atitudine împotriva arsenalului atomic israelian va face să fie acuzat de antisemitism – ceea ce de altfel s-a şi întâmplat. Istoricul evreu Michael Wolffsohn a declarat publicaţiei Der Spiegel că poezia lui Grass conţine „aproape toate clişeele antisemite folosite de extrema dreaptă”, iar Mathias Döpfner, directorul holdingului de presă Axel Springer AG, scrie într-un comentariu publicat de tabloidul Bild că Grass răspândeşte „un antisemitism corect din punct de vedere politic”. Câteva voci s-au ridicat totuşi în apărarea lui Grass, printre acestea numărându-se şi cea a lui Johano Strasser, preşedintele sucursalei germane a asociaţiei internaţionale a scriitorilor, PEN; acesta a declarat, conform cotidianului Frankfurter Rundschau, că exporturile germane de armament către Israel ar putea trezi într-adevăr impresia că un război între statul evreu şi Iran este inevitabil.
Ignorant şi lipsit de logică
Cea mai mare parte a comentatorilor din presa germană este însă de părere că Grass nu se face vinovat de antisemitism, ci de ignoranţă. „Dacă textul nu ar fi semnat de un laureat al premiului Nobel, ar fi ajuns la gunoi în aproape orice redacţie”, scrie cotidianul Pforzheimer Zeitung, subliniind că „preşedintele iranian a ameninţat Israelul cu distrugerea, şi nu invers, cum sugerează Grass. De altfel, pe acesta nu pare să îl deranjeze nici faptul că Ahmadinejad neagă existenţa Holocaustului”.
Cotidianul Westdeutsche Zeitung, din Düsseldorf, admite că „Grass a fost atacat pe bună dreptate; nu este vorba despre faptul că un neamţ nu are voie să critice Israelul, ci că o face folosind clişee şi relatând faptele greşit”.
Într-adevăr, deşi în Germania subiectul „Israel” este tratat cu mult mai multă sensibilitate decât altele, criticile la adresa statului evreu sunt, totuşi, la ordinea zilei – fie că este vorba despre ocupaţia teritoriilor palestiniene sau despre un posibil război cu Iranul. „Grass face o paralelă care se vrea logică, însă nu este – şi anume că o critică adusă Israelului este antisemită”, constată publicaţia Der Spiegel.
Într-un comentariu din cotidianul Die Zeit, Josef Joffe, editorul ziarului, notează că adevărata problemă a lui Grass nu este livrarea unui submarin, ci vinovăţia – atât a sa cât şi a poporului german – pe care scriitorul încearcă să o mute asupra evreilor. „Nemţii nu le vor ierta niciodată Auschwitzul evreilor”, îl citează Joffe pe psihiatrul israelian Zvi Rex, şi explică cum Grass îi învinovăţeşte pe evrei că ar plănui distrugerea poporului iranian, echivalând astfel posibilele lor acţiuni cu crimele comise de germani împotriva populaţiei evreieşti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Dacă evreii sunt vinovaţi”, scrie Joffe, „atunci rezultatul calculului moral este zero, şi crimele naziştilor împotriva umanităţii se mută de la Berlin la Tel Aviv – iar vina lui Grass este anulată”.
