Printre finaliştii competiţiei finanţate de lordul britanic şi omul de afaceri Simon Wolfson şi cotată drept a doua ca valoare financiară după Premiul Nobel pentru Economie s-a numărat şi economistul britanic Neil Record, al cărui plan de urgenţă pentru zona euro ar putea foarte bine, susţine autorul, să se afle deja, în secret, în curs de implementare.
Discreţie, înainte de toate
Record este de părere că nu poate avea loc ieşirea unui singur stat – de exemplu Grecia – din zona euro. „O singură ieşire din Euro înseamnă totodată sfârşitul întregului proiect; conceptul monedei comune se bazează pe imposibilitatea renunţării la aceasta”, scrie Record. Odată ce o ţară părăseşte zona euro, încrederea pieţelor financiare în moneda comună este distrusă – deoarece orice alt stat membru ar putea, teoretic, să urmeze calea arătată. Chiar dacă s-ar încerca o continuare a proiectului, aceasta ar avea, spune economistul britanic, acelaşi rezultat pe care l-a avut îndârjirea Germaniei de a continua al Doilea Război Mondial după ce înfrângerea devenise inevitabilă: agonia s-ar prelungi, iar finalul ar fi mult mai devastator decât o capitulare din timp.
Pornind deci de la această premiză, Record susţine că există un singur stat care poate face planurile necesare pentru desfiinţarea zonei euro: Germania. „Atât în realitate cât şi în ochii pieţelor financiare, ea este garantul proiectului monedei comune. Dacă Germania decide să se retragă din zona euro, celelate state nu vor avea de ales şi vor trebui să o urmeze”, consideră economistul britanic.
Ministerul de Finanţe al Germaniei va trebui să constituie un grup operativ ultrasecret (dacă nu a făcut-o până acum, subliniază Record), care să facă pregătirile necesare şi să decidă cum va arăta noua ordine economică dintr-o Europă post-euro; aceasta va trebui să asigure continuarea existenţei Uniunii Europene şi a pieţei comune şi să ia măsuri care să asigure integritatea sistemelor financiare din statele membre ale zonei euro; totodată, Banca Centrală Europeană va deveni inutilă şi va trebui să fie închisă.
Record notează că este imperios necesar ca existenţa grupului operativ să rămână secretă; în cazul în care aceasta ar ieşi la iveală înainte ca planurile să fie puse în aplicare, pieţele financiare ar îngheţa complet, făcând astfel finanţarea deficitelor imposibilă.
Planul extrem de detaliat al britanicului prevede ca sfârşitul monedei comune să fie anunţat într-o şedinţă Consiliului de Miniştri care să aibă loc, în mod ideal, într-o vineri după-amiază – adică după închiderea burselor din Europa. Germania va trebui să prezinte planurile astfel încât să fie evident pentru toţi participanţi că decizia finală asupra sfârşitului zonei euro a fost deja luată – şi va trebui să fie pregătită să îşi anunţe retragerea unilaterală din moneda comună în cazul în care celelalte state se vor opune planului prezentat, spune Record. În dimineaţa următoare, decizia va fi făcută publică, iar băncile vor fi închise luni şi marţi, pentru a se putea pregăti pentru schimbările care vor urma.
Deşi în prima săptămână de după abandonarea monedei comune bursele vor înregistra o cădere dramatică, Record presupune că criza nu va fi una de lungă durată – şi, de asemenea, că nu va afecta toate statele în aceeaşi măsură.
Cum va deveni euro o monedă străină
Odată cu renunţarea la moneda comună, Record consideră că Consiliul de Miniştri al zonei euro va trebui să facă un anunţ care să specifice că „toate bancnotele euro nu mai sunt euro, ci reprezintă fracţiuni ale ale monedelor naţionale care pot fi determinate prin prefixul inclus în numărul de serie ale bancnotelor. În fiecare ţară pot fi folosite doar bancnotele emise de aceasta, iar bancnotele şi monedele emise în alte ţări vor fi schimbate de bănci la cursul valutar actual”. De asemenea, toate rezervele din conturile bancare din zona euro vor fi schimbate în moneda naţională a ţării în care se află sucursala la care a fost deschis contul.
Deocamdată, scenariul propus de Record este doar ficţional – însă economistul crede că el ar putea deveni realitate în următorii trei ani. Caz în care grupul operaţional ultrasecret al Germaniei ar trebui să existe deja.
