În apropiere de finalul mandatului său în România, Ambasadorul Greciei la Bucureşti spune că a avut parte de patru ani plini de evenimente şi că a fost fericit în ţara noastră. Însă, când vorbeşte despre Grecia spune cu amărăciune că urmează mai mulţi ani care nu vor fi ani ai abundenţei şi prosperităţii, dar speră că poporul elen va ieşi victorios şi din această bătălie.
Excelenţă, în condiţiile economice date şi în condiţiile în care se află Grecia acum, care nu sunt printre cele mai fericite, cum se va sărbători Ziua Naţională în acest an?
Sunteţi politicos să spuneţi că nu ne aflăm în cele mai fericite condiţii. Totuşi, în ciuda circumstanţelor, Ziua Naţională va fi celebrată cu demnitate şi mândrie şi în acest an. Felul în care sărbătoreşti Ziua Naţională nu se schimbă foarte mult. De exemplu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul ocupaţiei germane, studenţii – care erau atunci linia întâi – au sărbătorit Ziua Naţională în ’42, ’43 şi ’44 ca un simbol al rezistenţei împotriva ocupaţiei.
Acum, sărbătorind cu aceeaşi demnitate şi mândrie Ziua Naţională, ne gândim cum să protejăm coeziunea socială şi cum să menţinem unitatea noastră ca naţiune. De asemenea trebuie să avem o concepţie clară despre tot ceea se întâmplă în acest peisaj în care se încadrează societatea greacă acum. Ieşirea din această situaţie nu se va întâmpla foarte curând, ea va dura câţiva ani.
Cum vedeţi lucrurile decurgând de acum înainte?
Sper că până acum toţi oamenii, inclusiv grecii, sunt conştienţi că anii ce vor veni vor fi ani ai disciplinei, ai frugalităţii. Nu vor fi ani ai abundenţei şi prosperităţii şi clar nu vor fi caracterizaţi de exuberanţe iraţionale aşa cum s-a mai întâmplat în Grecia în anii dinainte şi în timpul Jocurilor Olimpice din 2004. Putem spune că momentul acela a reprezentat un punct de cotitură din punct de vedere economic. În primul rând, nu trebuie să uităm că trăiam într-un moment al „creditului uşor de obţinut” la nivel mondial. Să împrumuţi bani atunci era foarte uşor. Evident, acest lucru a fost generat de politica de creştere al gradului de prosperitate, politică a Rezervei Federale Americane aplicată poate chiar înainte de mijlocul anilor ’90. Această politică s-a extins în întreaga lume, inclusiv în Uniunea Europeană, iar apoi, Grecia a intrat în zona euro, ceea ce a însemnat un pas semnificativ înainte.
Unii dintre grecii cu care am discutat în ultimii ani spun că regretă anii ’80. Au de ce?
Anii ’80 au fost o decadă pierdută, o perioadă de risipă fiscală. Cu toate acestea, prosperitatea, la acel moment, exista pentru toţi cetăţenii greci. Aceasta a fost moştenirea mixtă pe care a lăsat-o Andreas Papandreou (prim ministru al Greciei în perioada 21 Octombrie 1981 – 2 Iulie 1989 – n.a.). El a fost un economist, un economist neoclasic şi a instaurat o politică economică care a favorizat un vast segment al populaţiei – e drept că prin împrumuturi, dar era – şi la acea vreme – foarte uşor să împrumuţi bani.
Cu toate acestea, Grecia a pierdut avantajul de a fi o ţară competitivă pe piaţă. În anii ’80 rata creşterii economice nu era una mare. Apoi a mai fost o perioadă când sistemul grec de educaţie şi-a pierdut echilibrul, disciplina – pentru că în şcoli ai nevoie de disciplină – a fost abandonată. A mai existat şi o remaniere administrativă complexă, care de asemenea a subminat succesul orânduirii politice anterioare. Toate acestea au avut consecinţe, consecinţe care au ieşit la suprafaţă acum,cu criza economică.
Credeţi că poporul grec va înţelege situaţia şi va accepta toate măsurile de austeritate care se impun?
Este foarte dificil, dar totul va depinde de abilitatea clasei politice de a-şi schimba comportamentul obişnuit, de până acum. Totul va depinde foarte mult de cei care vor inspira încredere cetăţenilor greci. Puterea exemplului va juca un rol important.
În ultimele zile au început să apară semne pozitive, printre care creşterea ratingului Greciei de către Fitch (agenţia de rating a acordat calificativul B-, ce indică că Grecia este stabilă din punct de vedere economic – n.a.).
Deşi, poate nu sună populist, clasele de mijloc suferă, dar în acelaşi timp aceste clase sunt cele mai disciplinate şi pot accepta unele sacrificii.
Alegerile legislative care vor avea loc la începutul lunii mai vor duce la schimbări pozitive?
Alegerile sunt foarte importante, deoarece oamenii vor avea oportunitatea să se exprime. La nivel politic situaţia s-a schimbat, partide politice cu istorie pierd din susţinere şi se nasc partide noi. Oamenilor le trebuie oferită posibilitatea de a-şi reînnoi încrederea faţă de partidele politice şi de clasa politică.
Eu cred că aceste alegeri sunt importante, deşi sunt unii – şi, teoretic, şi eu mă număr printre ei – care spun „să avem alegeri mai târziu”. Dar, este o democraţie şi este de-o importanţă covârşitoare ca vocea poporului să fie ascultată.
Rămânând în sfera problemelor la nivel european, România încearcă să convingă Olanda că îndeplineşte toate criteriile de aderare la spaţiul Schengen. Care este poziţia Greciei în ceea ce priveşte aderarea ţării noastre?
Luaţi-o foarte încet. Cel care izolează va fi izolat.
Aderarea Greciei la Schengen a ajutat ţara din punct de vedere economic?
Nu pot să vă răspund din punct de vedere economic, dar pot să vă spun altceva, ca şi comentariu subsidiar. În anumite cazuri, aderarea la spaţiul Schengen a dus la îngreunarea accesului în Grecia a grupurilor de turişti din pieţe importante pentru noi.
Dacă aştepţi foarte mulţi turişti din ţări precum China sau Rusia, trebuie să ai secţii consulare bine dezvoltate pentru a înlesni procesul de acordare a vizelor pentru intrarea în spaţiul Schengen. Acest proces necesită timp, pentru că trebuie să fii foarte conştiincios în timpul procesului de acordare a vizelor, altfel eşti expus partenerilor din spaţiul Schengen. Toate acestea pot eroda într-un fel apetitul unor cetăţeni de a călători în Grecia, în Italia… pentru că aceste lucruri se aplică şi altor ţări.
Pe de altă parte, ca parte a spaţiului Schengen, nu numai Grecia, ci şi alte ţări europene s-au găsit în situaţia de a cheltui mai mulţi bani pentru întărirea organizării unor consulate, pentru a face faţă numărului mare de turişti din afara Schengen.
Excelenţă, sunteţi în România de patru ani şi vă pregătiţi de predarea mandatului. Cum a fost, pentru dumneavoastră, România?
Când am primit vestea că voi fi transferat la ambasada Greciei din România am fost foarte fericit. Dar, vedeţi dumneavoastră, pentru a continua să fii fericit trebuie să te opreşti la momentul potrivit. O prelungire, să spunem, nu ar consolida sau n-ar îmbunătăţi impresiile pe care le am despre România sau performanţa pe care am avut-o aici în a servi interesele Greciei. Totul trebuie menţinut în limite de timp adecvate.
Oricum pot să vă spun că m-am bucurat foarte mult de şederea mea aici: România este apropiată de stilul Greciei, ţara este frumoasă, oamenii sunt minunaţi, peisajele de ambele părţi ale Carpaţilor sunt frumoase. În plus, comunitatea diplomatică este vibrantă, iar viaţa culturală este foarte vie. Şi, trebuie să mai spus că avem o comunitate greacă mare şi foarte activă. Nu m-am plictisit deloc şi m-am simţit foarte bine.
Care este zona din România care v-a plăcut cel mai mult?
Nu, nu…nu-mi place să fac distincţii între zone, dar pot să vă spun că Iaşi este unul dintre oraşele care mi-a plăcut şi pe care-l iubesc foarte mult.
Sunt foarte mulţi români care-şi petrec vacanţele în Grecia. Thasos, Zakyntos, Rodos, Mikonos sau Creta sunt destinaţii extrem de populare. Ce alte destinaţii, mai puţin cunoscute le-aţi recomanda românilor?
Mergeţi în Naxos şi într-o altă insulă, situată foarte aproape de aceasta, Paros. Sunt destinaţii frumoase şi este foarte uşor de ajuns acolo. Aceste destinaţii mi-au venit în minte, acum pe moment, însă sunt mult mai multe. Oricum, faptul că le-am menţionat nu înseamnă că sunt destinaţiile numărul unu pe care trebuie să le vizitaţi, dar sunt destinaţii mai puţin cunoscute – pe locul al doilea.
Faptul că le menţionaţi tocmai pe acestea înseamnă că au o însemnătate pentru Excelenţa Voastră?
Naxos este insula de unde o parte a familiei mele îşi trage obârşiile. Paros este o insulă destinată petrecerii vacanţelor. Aproape în fiecare vară, în ultimii trei – patru ani, toată familia mea şi-a petrecut vacanţele aici. Deci, cunosc ambele insule foarte bine.
