Povestea demisiei lui Anwar El Balkimi, un reprezentant al partidului conservator islamist Nour în Parlamentul egiptean, relatată de publicaţia Foreign Policy, este poate cea mai bună dovadă că, la ora actuală, libertatea presei din Egipt se află în ascensiune.
În 29 februarie, nasul lui El Balkimi a fost corectat într-o operaţie estetică care a avut loc în spitalul particular Salma din Cairo. Parlamentarul a părăsit spitalul imediat după operaţie, în ciuda sfatului doctorilor, care i-au cerut să rămână internat peste noapte. Graba lui El Balkimi a avut însă o explicaţie simplă: fundamentaliştii islamişti – susţinătorii principali ai partidului Nour – consideră că operaţiile estetice sunt interzise de religia lor, iar parlamentarul a preferat să ţină ascunsă operaţia sa.
Ceea ce El Balkimi poate că ar fi şi reuşit – dacă nu ar fi inventat o poveste aiuritoare privitoare la bandajul pe care îl purta pe faţă: El Balkimi a sunat agenţia naţională de ştiri, MENA, şi a declarat că a fost atacat de o bandă de tâlhari mascaţi, care i-au furat suma de 100.000 de lire egiptene (circa 17.000 de dolari) după care l-au bătut crunt; rănile suferite în urma atacului ar fi făcut necesară o operaţie. Balkimi a făcut aceeaşi declaraţie şi poliţiei din Cairo, care a început să ancheteze cazul.
Cum în ultimele săptămâni mai avuseseră loc atacuri asemănătoare asupra unor politicieni, povestea a părut iniţial plauzibilă, iar partidul său a afirmat că ar avea loc „o campanie de lichidare a politicienilor islamişti”. Ghinionul lui El Balkimi a fost, însă, că doctorii şi asistentele din spitalul în care avusese loc operaţia au contactat presa, dându-l de gol pe parlamentar. El Balkimi a continuat să nege, numindu-i pe medici mincinoşi şi ameninţându-i cu un proces – însă o evaluare medicală a dovedit în cele din urmă că el însuşi era cel care minţise, ceea ce a dus la excluderea sa din Parlament şi din partidul al cărui purtător de cuvânt a declarat că El Balkimi este, probabil, nebun.
Dacă demisa parlamentarului poate fi socotită drept un triumf al presei asupra politicii, Foreign Policy notează şi un aspect mai puţin amuzant al întregului scandal: înainte ca minciuna lui El Balkimi să fie dovedită, poliţia a arestat cinci suspecţi – „pentru o crimă care nu a avut loc”. Şi este mai mult decât probabil că autorităţile ar fi găsit o modalitate de a îi face pe aceştia să îşi recunoască vina – „ceea ce aminteşte că o reformă a poliţiei egiptene este foarte urgentă”, conchide autorul articolului din Foreign Policy.
