Treizeci şi cinci de ani. Atât timp a trecut de la cutremurul care a îngrozit o ţară întreagă, atunci când 1.570 de oameni au murit (400 numai în Bucureşti), 11.300 au fost răniţi, iar alte câteva mii au rămas pe drumuri (35.000 de locuinţe s-au prăbuşit). De atunci şi până astăzi, în fiecare an, la început de primăvară, autorităţile îşi amintesc de dezastru şi vorbesc despre ce s-ar putea întâmpla dacă în România ar avea un cutremur de aceeaşi magnitudine (7,2 grade pe scara Richter) sau mai mare. Se vorbeşte despre consolidări, despre simulări în caz de seism, despre cum ar trebui să acţionăm. Şi atât.
Cât de mult le pasă autorităţilor române în realitate rezultă din lectura câtorva cifre cât se poate de seci. După 1989, au fost consolidate doar 26 de clădiri din cele aproximativ 2.000 încadrate ca având risc seismic, iar multe din imobilele noi au mai multe etaje faţă de cele prevăzute de autorizaţii. Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul”, şi unul dintre candidaţii oficiali la Primăria Capitalei, atrage atenţia: „Câteva mii de bucureşteni riscă să moară în cazul unui cutremur de intensitatea celui din 4 martie 1977”.
Bani şi legi pentru consolidări există. Ordonanţa de Guvern 20/1994 privind măsurile pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente prevede alocări de fonduri de la bugetul statului şi de la bugetele locale pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic. Lucrările sunt plătite de primării, iar proprietarii trebuie să le ramburseze în 25 de ani, în rate fără dobândă, dupa terminarea lucrărilor. Cu toate acestea, numărul clădirilor consolidate este infim.
Nicuşor Dan consideră că de vină sunt lipsa unor sancţiuni (pentru proprietari), inexistenţa unui fond de apartamente de tranzit în care să se poată mute proprietarii, şi neîncrederea locatarilor în proiectele Primăriei.
Nici imobilele noi nu stau bine
În decursul anilor, mai multe voci au avertizat şi asupra faptului că există risc seismic şi la clădiri construite după 1990. Motivul principal: nerespectarea legilor privind regimul construcţiilor şi diversele tipuri de derogări la care autorităţile locale au recurs adesea în eliberarea unor autorizaţii. „Există un procent important de clădiri care au mai multe etaje decât cele prevăzute de autorizaţie. De exemplu, construcţia din Calea Dudeşti nr. 94, care a pornit cu o autorizaţie pentru şase etaje şi a sfârşit prin a avea zece”, arată preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul”.
El susţine că nu există o estimare exactă a procentului de construcţii ilegale din Bucureşti. Conform unei adrese a Inspectoratului de Stat în Construcţii, jumătate din documentaţiile de urbanism verificate sunt ilegale. „Putem presupune ca jumătate din construcţiile noi din Bucureşti sunt ilegale”, afirmă Dan.
Soluţia: să construiţi bine!
Rămâne prin urmare să fim cât se poate de vigilenţi atunci când se va întâmpla ceva. La acest capitol, am sta, se pare cât se poate de bine. Profesorul Gheorghe Mărmureanu, directorul general onorific al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP), spune că din punct de vedere al aparaturilor, suntem pregătiţi să facem faţă unui cutremur similar celui din ’77: „Avem echipamente moderne care înregistrează mişcarea tectonică cu 30 de secunde înainte de a se produce cutremurul. Totodată, la patru secunde de la producere, INFP ştie care este magnitudinea. După sesizarea cutremurului sunt blocate automat instalaţiile cu risc. Se blochează Centrala de la Cernavodă, instalaţiile de la Măgurele, Centrala de Cercetări Nucleare Piteşti şi Centrala de la Turnu Severin”. Şi secretarul de stat Raed Arafat spune că faţă de acum 35 de ani situaţia e schimbată: „Suntem mai pregătiţi să facem faţă unui cutremur”.
Însă toate astea nu sunt de ajuns. „Cutremure au fost, sunt şi vor fi în continuare. Cert este că trebuie să fim pregătiţi pentru ele. Asta înseamnă să şi proiectăm şi construim ca lumea”, subliniază prof. Gheorghe Mărmureanu. Altfel, degeaba există hărţi de hazard, de risc seismic ori aparatură modernă.
Gheorghe Mărmureanu consideră că este necesară o comisie de avizare a construcţiilor cu risc major la cutremurile vrancene, pe la care să treacă, pentru aprobare, toate construcţiile mai importante.
