Cu siguranţă că articolul lui Vladimir Putin, intitulat „Rusia şi lumea în schimbare”, trebuie văzut în primul rând în contextul mai îngust al alegerilor prezidenţiale iminente, înaintea cărora premierul – şi probabilul viitor preşedinte – rus se pune în poziţia de „hardliner” nedispus să facă compromisuri când este vorba de interesele naţionale. Pe de altă parte, linia trasată de Putin va fi în mare parte cea pe care acesta o va urma odată întors la Kremlin: încă din introducere, Putin face clar că „Rusia este respectată şi interesele sale sunt luate în considerare numai atunci când ţara este puternică şi stă ferm pe poziţia sa”.
Primăvara Arabă, o născocire americană?
Premierul rus dedică o mare parte a articolului său schimbărilor care au avut loc pe plan internaţional în ultima perioadă – mai exact, Primăverii Arabe. Pentru Putin, agenţii schimbării au fost nu numai populaţiile locale din statele nord-africane şi arabe, ci şi Statele Unite şi NATO – mai ales în urma rebeliunii din Libia. „În numele sprijinului umanitar, mai multe state au dărâmat regimul libian folosindu-se de superioritatea forţelor lor aeriene”, scrie premierul rus. Putin face clar că ţara sa nu va permite ca acest scenariu să se repete în Siria. Un alt potenţial conflict este cel din Iran; pentru rezolvarea acestuia, Putin propune recunoaşterea internaţională a dreptului Teheranului de a dezvolta un program civil nuclear.
În timp ce relaţiile ţării sale cu statele din Asia şi America Latină (şi în special cele cu celelalte state membre ale grupului BRICS) sunt apreciate drept bune de către premierul rus, acesta recunoaşte că legăturile dintre Rusia şi Europa ar putea fi îmbunătăţite: „Rusia este o parte organică a civilizaţiei europene”, scrie Putin, sugerând apoi (nu pentru prima oară) că o piaţă comună euro-rusă, care să se întindă de la Lisabona până la Vladivostok se va dovedi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, inevitabilă – „o piaţă comună continentală în valoare de trilioane de euro”.
Eterna problemă a scutului anti-rachetă
Bineînţeles, însă, că Statele Unite sunt văzute de Vladimir Putin în continuare drept principalul oponent (nu însă duşman) în plan geostrategic. Deşi Putin critică fobiile şi stereotipurile care duc la o percepţie după părerea sa eronată a Rusiei la Washington, premierul este de părere că „cea mai mare problemă este că dialogul politic bilateral şi cooperarea nu au un fundament economic solid” care să poată juca „rolul unei plase de siguranţă care să protejeze relaţiile bilaterale împotriva unor fluctuaţii prea mari”. Expansiunea scutului anti-rachetă este pentru Putin una dintre principalele cauze ale fricţiunilor dintre cele două state – iar singura soluţie pentru rezolvarea acestora este ca Statele Unite să recunoască, în sfârşit, că acest sistem afectează balanţa militară din Europa şi fostul spaţiu sovietic.
Către finalul articolului, Putin cere „acces non-discriminatoriu” la pieţele străine şi anunţă că Rusia îşi va creşte puternic activităţile de lobby în favoarea propriilor interese economice. „Suntem pregătiţi pentru un dialog deschis cu partenerii noştri străini şi pentru o cooperare de care să beneficieze ambele părţi”, spune în încheiere premierul rus: „vrem să înţelegem şi să luăm în considerare interesele partenerilor noi – şi cerem în schimb ca propriile noastre interese să fie respectate”.
