Deşi Consiliul Miniştrilor de Externe al statelor membre UE a aprobat, ca răspuns la încălcările drepturilor omului de către preşedintele Aleksandr Lukaşenko, un nou set de sancţiuni împotriva Belarusului, din lista de persoane considerate drept complici ai celui considerat drept „ultimul dictator din Europa” lipseşte un nume: cel al oligarhului Iuri Chizh. Acesta este unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Lukaşenko (şi partener de hochei al preşedintelui belarus) şi deţine companii care activează în mai multe domenii – de la energie la construcţii, de la lanţuri de magazine la afaceri imobiliare. De asemenea, Chizh este proprietarul clubului de fotbal Dinamo Minsk.
Iniţial, şi Chizh ar fi trebuit să se numere, alături de mai mulţi magistraţi şi poliţişti, printre cei împotriva cărora urmau să se îndrepte sancţiunile UE – însă un veto al Sloveniei a dus la excluderea sa dintre cei vizaţi de măsurile UE. „Este trist pentru Uniunea Europeană că interesele economice ale unui membru sunt mai importante decât nevoia de a influenţa autorităţile belaruse pentru ca acestea să elibereze prizonieri politici”, a declarat ministrul de Externe al Poloniei, Radoslav Sikorski, postului naţional de televiziune TVP.
Kempinski Minsk – mărul discordiei
Într-adevăr, acuzaţiile aduse de oficialul polonez nu sunt lipsite de temei – iar oficiali europeni citaţi de portalul de ştiri EU Observer sunt de părere că motivul care a stat la baza deciziei Ljubljanei ar putea fi legăturile de afaceri ale firmei slovene de construcţii Riko Group cu compania Elite Estate, condusă de Chizh. Cu numai o săptămână în urmă, Elite Estate a acordat Riko Group un contract pentru construcţia la Minsk a unui hotel de lux al lanţului hotelier Kempinski. Proiectul, în valoare de 57 milioane euro, vine la un an după ce Riko Group a obţinut un contract de la compania de stat de energie Minskenergo pentru construirea a două centrale electrice – pentru suma de 54 milioane euro. De altfel, Riko activează în Belarus de peste 10 ani, iar portalul de ştiri al opoziţiei belaruse, Charter97.org, presupune că legăturile personale dintre directorul companiei, Janez Skrabec, şi Lukaşenko au avut de asemenea un rol important pentru acordarea contractelor companiei slovene.
O răzbunare franceză?
În timp ce diplomaţii europeni s-au arătat indignaţi de vetoul sloven, aceştia s-au arătat, la rândul lor, miraţi de includerea lui Chizh pe „lista neagră” – insinuând, conform portalului de ştiri EUobserver, că propunerea sancţionării sale a venit din partea Franţei drept răzbunare pentru înfrângerea suferită de o companie franceză care pierduse licitaţia câştigată de Riko Group. O sursă diplomatică citată de EUobserver a afirmat, însă, că firma franceză s-a retras din licitaţie când a aflat că Chizh este implicat în proiect – şi a adăugat că „având în vedere că valoarea contractului nu ar avea nici un impact semnificativ asupra economiei slovene, vetoul nu ar avea nici un sens – în afara cazului în care o persoană din guvernul sloven ar avea legături apropiate cu Riko Group”.
Ultimul cuvânt în întreaga dispută l-a avut, până acum, Radoslav Sikorski: „sper că oaspeţii hotelului Kempinski din Minsk se vor gândi puţin şi la deţinuţii politici din Belarus, care putrezesc în închisoare pentru ca ei să locuiască confortabil”, a scris acesta pe contul său de Twitter.