Reconfigurarea spaţiului de locuit

O problemă spinoasă a locuinţelor mici sau prost structurate o reprezintă lipsa spaţiului. Din fericire, însă, există nenumărate modalităţi de recompartimentare a lor, astfel încât să se obţină confortul dorit.

Puţini proprietari de locuinţe îşi doresc mai puţin spaţiu decît cel de care dispun. În majoritatea situaţiilor, suprafeţele reduse ale apartamentelor şi chiar ale caselor, îi determină pe posesorii acestora să recurgă la diverse acţiuni de suplimentare a spaţiului sau de recompartimentare a încăperilor.

Modalităţile de realizare sunt variate, totul depinde de buget şi de tipul locuinţei. De exemplu, în cazul unei case, se poate recurge la cons­truirea unor suprafeţe suplimentare (casele pe pământ permit construirea unor structuri anexe, în special terase şi bucătării), construi­rea de etaje, transformarea subsolului sau a garajului, renovarea podului şi transformarea sa în  mansardă locuită, iar exemplele pot continua. În cazul apartamentelor de bloc, aceste opţiuni nu se pot aplica, fiind nevoie de mai multă inventivitate în transformarea lor, astfel încât să devină locuinţe cu adevărat funcţionale şi confortabile.

Una dintre cele mai întâlnite soluţii este desfiinţarea unui perete interior. Mulţi dintre aceştia nu au legătură cu structura de rezistenţă a clădirii şi pot fi cu uşurinţă eliminaţi. Procedeul este avantajos şi din punct de vedere al timpului de execuţie, oricum este nevoie însă de o autorizaţie de construire. În cazul pereţilor de rezistenţă, lucrurile se complică deoarece sunt necesare numeroase aprobări din partea autorităţilor. În majoritatea cazurilor se renunţă la peretele care separă bucătăria de living, pentru a se obţine o zonă open space, la peretele care desparte livingul de un dormitor sau un hol, pentru a se obţine o zonă de dining, sau la pereţii care separă bucătăria de hol sau o baie de serviciu (pentru extinderea zonei de gătit). Uneori este posibilă renunţarea la debara sau la o cămară pentru a mări o încăpere, de regulă dormitorul sau bucătăria (deoarece sunt amplasate în vecinătatea acestora).

O altă cale, cel puţin la fel de utilizată, constă în atribuirea de noi destinaţii încăperilor existente. Această practică este caracteristică locuinţelor actuale, care se doresc formate din spaţii deschise. De exemplu, un balcon închis poate constitui o prelungire a livingului. În alte situaţii acesta se poate transforma în birou, loc de joacă pentru copii, spaţiu de relaxare sau bucătărie (în acest ultim caz, fiind necesară mutarea instalaţiilor de apă şi gaz). De regulă, se recurge doar la desfiinţarea parţială a peretelui care separă balconul de living, dormitor şi de bucătărie. Familiile care se măresc treptat, sunt nevoite să găsească modalităţi prin care să îi integreze şi pe noii membri. O variantă constă în transformarea bucătăriei în dormitor şi a balconului în bucătărie. O situaţie specială întâlnim la apartamentele foarte vechi sau foarte noi, care beneficiază de suprafeţe generoase. În aceste cazuri, nu se mai recurge la ­dărâmarea pereţilor, ci la construirea acestora pentru a se obţine un număr mai mare de încăperi. 

Apartament interbelic transformat în locuinţă modernă

Apartamentul a cărui renovare urmează să o prezentăm este amplasat la parterul unei case cu un singur etaj, construită în perioada interbelică. El aparţine unei familii compuse din patru membri: părinţii şi doi copii şcolari. Numeroasele inconveniente ale locuinţei i-au determinat pe proprietari să decidă renovarea acesteia. Planurile reamenajării au fost radicale, ele presupunând lucrări de anvergură pe toate palierele.

Reorganizarea spaţiului

Ideea de bază care a guvernat elaborarea planurilor a fost maximizarea confortului pentru toţi cei patru membri ai familiei. Acest lucru a implicat o modificare a destinaţiilor încăperilor ceea ce a generat o reorganizare a spaţiului. Chiar dacă numărul încăperilor a rămas relativ egal, locul acestora în ansamblul locuinţei a fost regândit în aşa fel încât să se obţină o funcţionalitate superioară. În acest scop au fost create două zone: una de zi şi una de noapte.

Iniţial, în zona de zi se găseau vestibulul, livingul şi un dormitor mare, care era separat în două cu o draperie. Accesul în dormitor se făcea atât din vestibul, cât şi din living prin intermediul unor uşi de tip glasvand. Întâi de toate s-a decis că dormitorul ocupă o suprafaţă prea mare (13,6 mp) din totalul de 55 mp ai apartamentului. Aşa că el a fost separat în două camere. Cea care comunică cu ­vestibulul, cu o suprafaţă de 5 mp, a fost transformată în baie, în timp ce restul spaţiului (8,6 mp) a fost organizat ca bucătărie, păstrân­du-se comunicarea cu livingul.

În cea de-a doua zonă a locuinţei, cea care la final a devenit zonă de noapte, iniţial se găseau bucătăria, baia şi o cameră de trecere. Această zonă, neavând un etaj superior, a fost demolată în totalitate şi reconstruită practic de la zero. Aici au fost amenajate două dormitoare, unul pentru părinţi şi celălalt pentru copii.

Lucrările din funcţiuni

Principalele lucrări din living au fost eliminarea uşilor canat care asigurau trecerea în vestibul. Golul rezultat a fost finisat şi păstrat ca atare. Datorită anvergurii acestuia, practic, a rezultat un spaţiu comun care reuneşte livingul şi holul vecin. De asemenea, a fost eliminat şi glasvandul care se găsea între living şi dormitor. În zona respectivă au fost montate uşi culisante cu ramă din PVC şi sticlă. Acestea pot închide şi deschide spaţiul spre bucătăria care a fost amenajată în zona fostului dormitor învecinat. Pe pardoseala noii bucătării a fost turnată o placă de beton armat deoarece dedesubt se afla o pivniţă. Prin turnarea noului planşeu a fost creată o diferenţă de nivel între bucătărie şi living, fapt ce contribuie la aspectul estetic al zonei. La extremitatea treptei rezultate a fost montată şina pe care culisează uşile care separă bucătăria de living.

Aceleaşi încăperi, noi destinaţii

Spaţiul bucătăriei a fost izolat în ansamblul fostului dormitor prin construirea unui perete din profile metalice şi plăci din gips-carton. Din cei 6,15 m, care reprezentau lungimea fostului dormitor, 3,9 m au fost repartizaţi noii bucătării.

Pe plafon a fost construit un sistem compus din structură metalică, vată minerală de sticlă şi plăci din gips-carton. Proprietarii au ales această soluţie, mai ales pentru a izola fonic zona, deoarece plafonul este din paiantă, aceasta ne fiind un izolator fonic bun.

Baia a fost amenajată pe o suprafaţă de 3,5 mp. din spaţiul dormitorului cel mare. Acest lucru a fost facilitat de faptul că între vestibul şi acest dormitor se găsea o uşă de acces. Ea a devenit uşa de acces în noua baie. Izolarea băii s-a făcut prin blocarea definitivă a comunicării cu noua bucătărie şi, de asemenea, prin astuparea uşii care, iniţial, asigura trecerea între dormitor şi baie. Ambele lucrări au fost realizate prin ridicarea unor pereţi din profile metalice şi plăci din gips-carton. Instalaţiile au fost construite cu conducte din polipropilenă care, după ce au fost trecute printr-un strat de material izolant, au fost montate fie în pereţi, fie în pardoseală.

Iniţial, accesul în locuinţă se făcea prin vestibul. Deoarece acesta a fost unit cu livingul, proprietarii au dorit ca accesul să nu se mai facă direct în zona de zi nou creată. De aceea, ei au proiectat un mic vestibul care să intermedieze această trecere.

Cele două dormitoare au fost construite în zona în care, iniţial, se aflau baia, bucătăria şi o cameră de numai 6,2 mp. Atunci când s-au demolat pereţii, s-a constatat că toată zidăria era realizată cu pământ. Acesta o făcea, din cauza vechimii, destul de instabilă. Mai mult decât atât, fundaţiile erau din cărămidă, ceea ce provoca igrasie. În aceste condiţii, proprietarii au decis să demoleze în totalitate această zonă şi să o reconstruiască.

Au fost turnate fundaţii din ciment. Acestea au fost izolate, după care au fost ridicaţi pereţii din cărămizi BCA. Plafonul a fost reconstruit din lemn, iar la interior a fost finisat cu gips-carton. Spaţiul rezultat a fost împărţit în două camere cu suprafeţe relativ egale, una dintre ele devenind dormitorul părinţilor, iar cealaltă devenind camera copiilor.

Pardoseala a fost curăţată până la stratul de bază din pământ. Pe acesta a fost turnată o şapă cu grosimea de 5 cm. După uscare, peste şapă a fost aşezată folie de plastic şi un strat din plăci de polistiren expandat cu grosimea de 5 cm. Pe acest suport au fost fixate conductele sistemului de încălzire în pardoseală. Conductele au fost acoperite cu un nou strat de şapă şi, la final a fost montat parchet laminat.

Întreabă un specialist

Amenajarea unei locuinţe mari pare, la prima vedere, mult mai simplă decât a uneia mici. Dacă stabilirea stilului şi alegerea cromaticii sau a textilelor nu ridică probleme majore, în schimb, compartimentarea joacă un rol crucial. Pentru a nu da greş, puteţi pune în aplicare trucurile şi ponturile oferite de designerul George Marin.

Elena Virlan

De ce trebuie ţinut cont în proiectarea şi ­amenajarea spaţiilor mari?

Încă de la demararea proiectului, aveţi grijă ca spaţiile, prevăzute cu tot ceea ce este necesar, să rămână aerisite. Stabiliţi din start priorităţile şi împărţiţi fiecare zonă în funcţie de ceea ce doriţi să deservească. Ghidaţi-vă după lumina naturală atunci când alegeţi zonele de lucru, de relaxare, de servit masa sau de joacă. Un alt criteriu pe care trebuie să-l luaţi în calcul este funcţionalitatea şi accesarea lor cât mai facilă. De exemplu, aveţi grijă ca spaţiul de joacă al copiilor să se afle în apropierea bucătăriei sau a zonei de relaxare, pentru a-i putea supraveghea uşor. De asemenea, rezervaţi biroului o zonă mai liniştită, în care să fiţi mai puţin perturbaţi atât de factorii externi, cât şi de cei interni. În derularea proiectului, încercaţi să nu schimbaţi pe parcurs ideea de la care aţi plecat, pentru a nu vă da peste cap bugetul şi totodată termenul de execuţie.

Cum pot fi compartimentate şi delimitate spaţiile mari?

Spaţiile mari pot fi delimitate prin diverse metode. Astfel, într-un living în care există o zonă de relaxare, o alta de servit masa şi o bucătărie, demarcarea funcţiunilor trebuie să se facă în aşa fel încât, la final, să rezulte un tot unitar. Separaţi bucătăria de living cu o piesă de mobilier gen bar sau pur şi simplu cu câteva rafturi deschise, decorate cu obiecte de design. În ceea ce priveşte delimitarea livingului de locul de luat masa, recomand ca soluţie tot piesele de mobilier sau un covor cu o formă diferită de a celorlalte covoare din cameră. De pildă, dacă aveţi un covor ­dreptunghiular în living, alegeţi pentru ­dining unul rotund sau oval. În cazul ­biroului, compartimentarea se poate face strict cu piese de mobilier, de pildă cu ­ajutorul unei canapele.