În acest moment, zeci de mii de Dacii care în România nu ar fi bune decât ca monedă de schimb în cadrul programului Rabla circulă pe străzile din Argentina. În ţara sud-americană, astfel de maşini sunt mult mai scumpe decât la noi, fiind apreciate de localnici.
În trei săptămâni petrecute în mai multe oraşe din Argentina, printre care şi Buenos Aires, San Juan sau Cordoba, nu am văzut decât trei maşini de lux: un Mercedes L500, un BMW şi acela model X5, deci vechi de mai mulţi ani) şi un Audi (model A5). Acesta din urmă dădea ture prin piaţa centrală a oraşului (semn că proprietarul avea toate motivele să fie mândru de achiziţia sa). În schimb, în localităţile argentiniene, modelele Dacia 1.300, 1.310 şi 1.410 sunt la putere.
„Din Iugoslavia…, o maşină foarte bună”
La Cafayete, Molinos sau în Cachi, spre exemplu, localităţi situate în nord-vestul ţării, într-o zonă de munte şi la o altitudine de peste 1.500 de metri Daciile vechi (nu ne referim la Logan, Duster sau Stepway, prezente şi ele în număr mare) sunt mărcile de autoturisme cel mai des întâlnite. Astfel de maşini pot fi întâlnite la fiecare colţ de stradă, unele având tabla îndoită, altele fiind proaspăt vopsite, cu geamuri fumurii sau împodobite cu leduri. Cele mai multe dintre Daciile pe care le-am văzut aveau o piele de oaie sau de vacă pe bord – un fel de parasolar – iar din interior se auzea muzică spaniolă dată tare. Trebuie spus că proprietarii păreau să le acorde tot respectul. Nu am văzut nici o Dacie fără banchetă din spate pentru a face loc cât mai multor saci de porumb sau unei jumătăţi de porc, nici autoturisme mâncate de rugină, ori fără faruri, ori fără vreo bară de protecţie aşa cum ne-am obişnuit în România.
În staţia de autobuz din Cachi, într-o duminică, l-am abordat pe Santiago, posesorul unei Dacii neagre, cu un desen pe portieră. Argentinianul mi-a spus că maşina este fabricată în 1993, dar el a cumpărat-o numai de câteva luni. O loveşte uşor pe capotă şi îmi spune că a dat pe ea 1.500 de dolari, merge bine şi se bucură că l-a costat mai puţin decât pe un prieten, care a plătit 1.700 de dolari pe o altă Dacie 1.310 cu un an mai nouă.
Din câte înţeleg, Dacia e maşină de familie pentru că Santiago mai are un Dodge foarte vechi, din anii ’70, pe care îl foloseşte să care diverse materiale. Îi spun că maşina e din România dar mă contrazice: „Iugoslavia”. Orice încercare de a-l convinge de contrariu e în zadar. „Iugoslavia. O maşină foarte bună”, îmi zice în spaniolă.
Cum au ajuns maşinile Dacia în Argentina
În Argentina s-au importat aproximativ 42.000 de autoturisme Dacia a căror model datează ca şi concept dinainte de 1989. Foarte multe sunt în circulaţie şi astăzi şi pot fi văzute în oraşele din interioriul ţării.
„Automobilul Dacia 1410 (majoritatea covâşitoare a maşinile văzute au fost modele 1.300 şi 1.310 -n. a.) a început să fie importat în Argentina de către firma <Univresal Motors> din iulie 1992 şi până în 1993. Ulterior, din 1993 şi până în 1998 o altă firmă argentiniană <Nuevo Computo> a continuat cu importul şi comercializarea autoturismelor Dacia. Exista o reţeaua de 48 de concesionari”, ne explică Sergiu Ionescu, un român care trăieşte la Buenos Aires şi care la începutul anilor ’90 a fost director tehnic al primei companii care a adus Dacia peste ocean. El explică succesul autoturismului autohton în Argentina în termeni simpli: „în toată această perioada s-au importat în medie 500-600 de maşini pe lună, cam 7.000 de vehicule într-un an şi deci, în total, putem calcula vreo 42.000 de autoturisme. Dacia avea un avantaj faţă de Renault 12 care se fabrica în Argentina: livrarea era imediată în timp ce pentru Renault 12 trebuia să aştepţi câteva luni. Piesele de schimb, care multe dintre ele se potriveau de la Renault 12, reprezenta un alt avantaje pentru cumpărători”, explică Ionescu el însuşişi posesorul unei Dacii vechi. Pe care a primit-o ca rest de plată după ce afacerea cu Dacii în Argentina s-a terminat. Trebuie menţionat că Daciile 1.300 şi 1.310 văzute în Argentina circulau toate sub sigla Renault 12.
De ce nu mai merge afacerea
Maşinile au fost importate în diverse variante: TL, TLX, sedan camioneta, break. Preţul unei Dacii noi, în acel timp, era aproximativ de 4800 dolari, ne povesteşte Ionescu. El confirmă faptul că preţul unui autoturism vechi de aproape 20 de ani se situează, astăzi, între 1.200 şi 1.800 de dolari. După atâţia ani, mulţi ar putea crede că invesţia într-o maşină pentru care nu mai există service-uri ar fi una riscantă. „Nu mai există în acest moment concesionari oficiali şi ateliere specializate dar Dacia este o maşină de mecanică simplă şi clasică şi piese de schimb se mai găsesc.”
În nord, la Salta, un oraş cu o populaţie de jumătate de milion de locuitori, Rafi conduce un Renault Symbol. Ne-am împrietenit într-un hostel, e din Buenos Aires, şi lucrează într-o companie care face afaceri cu chinezi. În piaţa de carne, îi arăt o Dacie 1.310 şi îi spun că e făcută la mine în ţară. „Nu ştiam”, se miră. Îi spun că, în România, tata a vândut o maşină identică pentru 400 de dolari. „Eşti nebun, aici e de trei, patru ori mai mult, hai să aducem maşini de la voi în Argentina”. Îi trece entuzismul imediat şi zice: „de fapt, datorită legilor protecţioniste de la noi, e imposibil să câştigi din importuri. Taxele te-ar duce la un preţ uriaş”.
Îl întreb de ce maşinile de lux aproape că lipsesc de pe străzile din Argentina. „Probabil că nouă ne place mai mult viaţa şi preferăm să cheltuim bani ca să călătorim sau pentru a ne distra ori pentru a ieşi cu familia mai des la resturante.”
O altă explicaţie ar fi că mulţi oameni cu bani preferă să nu îşi arate bogăţia pe stradă pentru a nu fi jefuiţi (cu toate că, în ultima vreme, astfel de cazuri sunt tot mai rare) ori pentru că, din cauza politicii ultraprotecţioniste a guvernului, creditele nu se acordă tocmai uşor.
Istoria Dacia
Anii 80, buni la export
De-a lungul timpului uzina de la Mioveni a lansat mai multe modele unele bucurându-se de succes peste hotare:
1966 – semnarea contractului-cadru pentru licenţa de fabricaţie a autoturismului Renault 12 la Colibaşi.
1969 – ies pe poarta fabricii primele 50 de autoturime Dacia 1300.
1972 – primele Dacii la export, în Africa.
1979 – a apărut modelul Dacia 1.310
1980 – Ceauşescu rupe contractul cu Renault; România urma să fabrice autoturisme prin propriile forţe.
1982 – primele exporturi în Canada.
1985 – apare primele modele Dacia 1.410 clasice
1992 – primele exporturi în Argentina
