S-ar părea că siguranţa propriilor date nu este una dintre priorităţile demnitarilor sirieni; conform unei liste publicate de Anonymous, 33 dintre cele 78 de conturi la care hackerii au obţinut acces – inclusiv cel al preşedintelui – aveau drept parolă „12345″ şi „123456″, combinaţiile cele mai des întâlnite pe internet şi, aşadar, cel mai uşor de spart. Publicaţia americană NYU Local numeşte nepăsarea oficialilor sirieni „Prostia Răului” – deşi, desigur, ar fi interesant de aflat câţi dintre politicienii din Vest folosesc şi ei cele două parole.
Pe cât de amuzantă este ignoranţa demnitarilor, pe atât de interesant este, însă, conţinutul e-mailurilor. Unele dintre ele includ linkuri către siteuri porno iar în altele se discută despre avansurile indecente făcute de un politician unei femei care face parte de asemenea din elitele Damascului, după cum relatează publicaţia americană The Weekly Standard. Însă şi mai important este portretul elitelor siriene care iese la iveală din aceste e-mailuri – precum şi servilismul unei părţi a elitei vestice (politicieni, profesori, jurnalişti) care a făcut tot posibilul pentru a intra în graţiile regimului de la Damasc – chiar şi după începerea represiunii condusă de acesta împotriva populaţiei civile.
Sfaturi pentru dictator
Cele mai interesante e-mailuri sunt cele obţinute din contul ataşatului de presă a misiunii ONU a Siriei, Sheherazad Jaafari; aceasta este o expertă în literatura britanică (specializată în operele lui Shelley) şi şi-a început cariera politică ca translator al fostului (şi tată al actualului) preşedinte al Siriei, Hafez al-Assad. Jaafari este câinele de pază al lui Assad, cea care decide cine, şi în ce condiţii, are acces la acesta; astfel, diplomata a condus negocierile cu postul american de televiziune ABC pentru un interviu acordat de Assad jurnalistei Barbara Walters (alte posturi interesate au primit un răspuns negativ din cauza audienţei prea mici a acestora). Într-un schimb de mailuri cu Luna Chebel, o membră a staffului lui Assad, Jaafari îi dă acesteia mai multe sfaturi în privinţa răspunsurilor preşedintelui la întrebările lui Walters, după cum relatează cotidianul israelian Haaretz.
„Mintea americanilor poate fi maipulată cu uşurinţă”, scrie Jaafari: „este extrem de important ca preşedintele să menţioneze că au fost făcute ‘greşeli’ la începutul crizei – care acum sunt pe cale să fie reparate; ar trebui menţionat şi că actualele demonstraţii ale grupului Occupy Wall Street au fost reprimate cu ajutorul poliţiei, care a intervenit violent”. De asemenea, Jaafari este de părere că Assad ar trebui să spună că „Siria nu are o politică a torturii, spre deosebire de SUA, unde există cursuri de tortură pentru poliţişti”, şi că preşedintele ar trebui să folosească închisoarea Abu Ghraib din Irak sau execuţiile din închisorile din SUA drept exemple. Jaafari este de părere şi că americanii acordă foarte multă importanţă reţelei de socializare Facebook şi siteului YouTube, şi că Assad ar trebui să amintească faptul că ambele siteuri sunt deschise sirienilor şi în timpul crizei.
O parte din sugestiile lui Jaafari au fost preluate de Assad, iar interviul a devenit, conform Haaretz „memorabil” prin declaraţia lui Assad că regimul lui „nu îşi ucide proprii cetăţeni; nici un guvern din lume nu ar face asta, în afară de cazul în care ar fi condus de un nebun”. Cu toate acestea, până acum în Siria au fost ucişi, conform unui raport al ONU, peste 5.400 de oameni – iar rebelii vorbesc de peste 6.000 de morţi.
Embargoul, ocolit prin bănci ruseşti
În timp ce alte e-mailuri arată cum George Galloway, un fost parlamentar britanic devenit portavocea din Vest a cauzei palestiniene, a cerut şi obţinut sprijinul lui Assad pentru flotila care a încercat, în 2010, să spargă blocada israeliană a Fâşiei Gaza, şi cum un fost ambasador american în Israel a încercat, fără succes, să faciliteze o întâlnire între fostul preşedinte american Bill Clinton şi Assad, Haaretz acordă o mare importanţă unui schimb de mailuri între oficialii sirieni şi cei iranieni. Din acesta reiese că Iranul a virat Siriei suma de un miliard de dolari, în schimbul unor produse de bază cum ar fi carne, ulei sau fructe – deşi nu este clar dacă Iranul a avut nevoie de aceste produse, sau dacă le-a şi primit. De asemenea, Teheranul şi Damascul au decis să folosească bănci din Rusia şi China pentru transferul de fonduri dintre cele două state, ocolind astfel embargoul impus de Liga Arabă, Uniunea Europeană şi Statele Unite. Din punctul de vedere sirian, este cu siguranţă păcat că parola cu care au fost ocrotite toate aceste informaţii era una atât de simplă: 12345.
